Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului?

Este cât se poate de trist ca un TATA să considere că executarea silită a unui program de relaţii cu copilul este o plăcere pentru copil.
Apropo, psihologii de la A.T. au scris pe Procesul Verbal că procedura este traumatizantă pentru copil şi nu sunt de acord cu luarea copilului.
Ipotezele dvs. sunt halucinante chiar: un om, care a interacţionat cu copilul de 5-6 ori în 3 ani, vine să ia din braţele mamei un copil legat ombilical de mama, care creştea singură copilul, fără nici un ajutor, copilul era cu ea şi la medic, şi la coafor. Şi nu vine singur, ci cu martori, cu poliţişti (2), cu AT (2), cu executorul. Şi nici măcar nu erau îmbrăcaţi în Micky Mouse sau Albă ca zăpada.
Domnule, vă rog eu frumos, citiţi teoria alienării parentale , o găsiţi pe google, dar nu protocolul pitrocit de dvs. & asociaţii, care, prin analogie cu vremurile actuale, seamănă cu noile prevederi ale codurilor, mulate pe nevoile celor care le votează vis a vis de codurile încă funcţionale.
Chiar şi CEDO şi toate instanţele stabilesc programe de relaţii de acomodare, la domiciliul mamei iniţial, apoi scurte plimbări, pentru ca, la anumită vârstă, să plece copilul peste noapte la cel cu care nu locuieşte. Oare toţi sunt tâmpiţi, numai asociaţii au dreptate?
Cum să nu se sperie un copil de 3 ani la o aşa desfăşurare de forţe?
Eu nu-mi pierd timpul cu interpretarea delirurilor unui om ... obosit, am lucrat şi în Germania o scurtă vreme, şi în Franţa, dar tot aşa putea bănui că am plecat în Patagonia...

Domnilor When si Againstpas,
In cazul meu chiar Tribunalul a spus, nu doar psihologii, ca minorul nu este alienat de catre mama, ci refuzul minorului este datorat actiunilor tatalui.
Si chiar si eu, o mama NEALINEATOARE, sunt de acord cu Martonze.
Pentru ca DA, un copil care trece prin executare silita, cu executori, asistenti sociali, tata, avocat al tatalui, politie, 5-7 oameni de fata, indiferent daca se trage de el sau nu, ARE UN SOC.
Copilul meu a mers la cabinetul executorului -acolo am fost chemati prima data - si dupa cele doua-trei ore de discutii (copil-executor, copil-tata, copil-asistent social),repet -DISCUTII , nu s-a tras de el, a facut in acea seara, febra, a vomitat, iar saptamani in sir tresarea la vederea oricarui politist de pe strada si luni in sir a avut ticul de a-si strange mainile la spate , in gest de aparare, de retragere, la vederea asistentilor sociali care veneau la monitorizare, chiar daca i se explicase de nenumarate ori ca acesti oameni nu ii doresc nici un rau, ca sunt acolo de fata pentru a fi sigura toata lumea ca LUI, copilului, nu i se intampla ceva rau. Logic, intelegea. Instinctiv, se simtea presat. Se retragea.
Abia dupa un an jumatate si nenumarate discutii la psihologi i-a perceput pe asistentii sociali la adevarata valoare, si nu s-a mai simtit presat de catre ei, se simtea aparat de ei, se ascundea in spatele lor si ii considera ca pe un scut , ca pe o pavaza.
Reintorcandu-ne la cazul lui Martonze, cred ca in decursul atator topicuri deschise de unul sau de altul, dar si in intrebarile dansei , femeia si-a repetat des povestea. Tatal copilului sau castiga in instante drept la program de vizitare, decizii de consiliere a minorului - si cu totii stim ca aceste consilieri se fac in prezenta adultului fata de care exista problema, si obligatia de a plati pensie de intretinere. Si nu a uzat de dreptul de vizitare decat o data pe an, si nu s-a prezentat la consilieri, si acum cere si micsorarea pensiei de intretinere pe care oricum nu a prea platit-o.
Este cu gene si sprancene ca acum mai nou cere expertizare INML. O noua gaselnita juridica , o ""facere de hartii"" necesare tribunalului, fara legatura cu o REALA preocupare de copil.
Este totala aberatie sa spui ca femeia nu se prezinta la INML cu copilul pentru ca se simte cu musca pe caciula, cand vedem clar ca actiunile in instante ale tatalui sunt disproportionate in raport cu interesul sau REAL pentru copil.
Daca chiar il intereseaza , de ce nu vine la program de vizitare cu blandete, cu jucarii, nu cu politie sau executori?!
Daca chiar il intereseaza, de ce nu a participat la consilierea psihologica sa afle ce este in sufletul copilului sau acolo, locco, faptic, pe viu?!Sa discute cu psihologul sa afle ce trebuie sa faca si el, parinte, ca si coparticipant la relatia cu propriul copil? Iar daca minorul chiar il respingea, sa vina separat la psiholog sa intrebe : ""Doamna draga , ce gandeste copilul meu, ce pot sa fac sa ajung la sufletul lui ?""
Daca il intereseaza copilul, nu doar tracasarea adultilor celorlalti din preajma copilului, de ce nu se duce el singur la un psiholog caruia sa-i spuna : ""Domnule draga, nu ma intereseaza raportul dumitale pentru nici o instanta, vreau sa ma inveti sa vorbesc pe limba emotionala a copiilor, sa ma inveti sa ajung la inimioara lor, pentru ca din rasputeri vreau sa ma apropii de copilul meu si nu stiu CE SA VORBESC CU EL, CUM SA VORBESC, CE SA- I SPUN CA SA MA CREADA CA -L IUBESC, CE SA FAC ,SAU SA NU FAC, CA SA MA CREADA CA MA INTERESEAZA DOAR El, SI NUMAI EL, PUIUL MEU. Cred ca mama lui nu ma lasa sa ma apropii de el, dar hai sa ma inveti cum sa discut cu copilul meu,sau ce sa fac, nu cu instante , doar cu el ,cu copilul, astfel incat sa ma creada ca vreau sa-l cunosc, ca vreau sa ma apropii de el si ca vreau sa facem ca lucrurile intre noi sa mearga bine ??""
Nimic din ce s-a povestit pe site- despre acest caz - nu ne face sa vedem ca acestui om II PASA de copilul sau.
Iar daca mama nu mai vrea o expertiza in plus , nu inseamna ca este cu musca pe caciula.
Este satula de facaturi. Este satula de mizerii . De mizerii pe carca copilului. Este satula sa faca hartii pe spatele stressului psihic al copilului sau.Sau sa repare ceeace tatal cu nonsalanta distruge in numele interesului superior al minorului, formulare folosita prost inteles de instante.

Si ce ar fi ulterior de facut, daca expertiza psihiatrica ar spune ca mama nu are nici o vina, ca nu alieneaza??!!
In virtutea obisnuintelor tatalui, Martonze in atare situatie ar putea sa=l dea in judecata pentru hartuire, nu??

Nu cred ca Martonze are nevoie de mine , ca avocat. Dar m-a surprins ceeace ati spus in ultima dvs notare, domnule When. Parca ati fi uitat ce tot dvs, acum cateva zile spuneati despre cazul acesta.

Hotararea aceasta nu are putere de lucru judecat si nici autoritate de lucru judecat pentru nici o alta expertiza incuvintata in alt dosar.




proastasatului a scris:

Stimate when, sunt convinsa ca Martonze va apela la in avocat si la cate dosare reiese ca ar avea din partea tatalui "iubitor", cred ca are deja unul. Avocatul si nu opiniile noastre de pe forum, e cel indreptatit sa-i dea doamnei sfaturi competente.
Restul, adica noi utilizatorii, ne exprimama exclusiv opinii din "auzite" sau din experiente personale sau a unor prieteni, precum faceti de altfel si dvs.
Lasati incercarile de intimidare cu scopul validarii acestei expertize ilegale.
Urmariti Martonze sa obtineti hotararea de care vorbeati si duceti-o avocatului dvs pentru a o folosi, daca va aprecia ca e cazul.

Asta credeti dvs. Autoritatea de lucru judecat n-are nicio legatura cu hotararea de care vorbeste Martonze. Acea hotarare are valoare de jurisprudenta a unui Tribunal si poate fi invocata de oricine.

Doamna Elinadeea,
Sunt momente in care cred ce spune Martonze si empatizez cu ea si momente in care descopar mari discrepante intre ceea ce spune si face si ma face sa ma indoiesc cum ca ar fi macar un sambure de adevar in cuvintele dansei. Este dreptul meu sa am alte pareri, sa gandesc si sa ma razgandesc. Dreptul oricarui om de altfel.
Separat la ce ati scris, o sa o iau pe rand, posibil ca dupa executare raul copilului dumneavoastra sa provina de la faptul ca si-a respins un parinte. Nu stiu povestea dumneavoastra insa nu e nimic mai dureros pentru un copil decat sa faca asa ceva. Nu inteleg insa de ce s-a stat cateva ore. De regula executorul, vine, intreaba si pleaca, nu ar trebui sa fie mai mult de 15 minute?