Se ia sau nu în considerare într-un proces civil o expertiză psihiatrică a minorului?

Elindeea,
Dar daca tatal a mers de sute de ori singur la copil, cu jucarii, cu cele mai bune intentii, mereu vorbind frumos cu mama desi ea il injura si denigra, si tot ce a primit au fost usi inchise in nas? A fost de sute de ori singur si tratat mai rau ca un caine ani de zile (unii chiar il numeau pe tata maidanez), desi dupa cum bine stiti, pentru o plangere penala era suficient sa mearga de doua trei ori cu executorul si that's it. Cine credeti ca a chemat executorul si politia tocmai cu scopul de a timora copilul cand vine tatal? Ei da, tot mama. Tocmai de aceea, dar ma scuzati, m-am cam saturat de ipocrizia unora de aici.

Cati ani are copilul? Nu am putut citi tot, regret.
Din primele mesaje pare ca are vreo 7 ani, or e o mare problema cordonul ombilical la varsta asta, el se cam taie dupa 3-4 ani... Cineva sau ceva il tine inca legat si nu inteleg cat de mult se intinde legatura... copilul merge la scoala, deci sta 4 ore fara mama de care e legat. Unde mai merge? Bunici, excursii? Nimic? E copil de scoala, nu bebelus, totusi.
Sau nu are 7 ani sau cordonul exista doar la vizitele cu tatal... nu prea inteleg situatia.
Nu m-as baza pe specialistii autoritatii tutelare sau protectiei copilului, din pacate. Rapoartele sunt seci si fara elemente prea multe relevante in mod real, de aceea se si apeleaza la expertize INML. Acestea sunt ok, copilul se analizeaza pana se identifica vointa lui reala si provenienta ei. Ca expertizele privind discernamantul, tot la INML. Pe alea nu le contesta mai nimeni.

Stimată doamnă avocat, sunt pe site din 2011. Eu vorbeam de nişte antecedente în viaţa copilului, care au avut loc la vârsta de 3 ani ai acestuia, în condiţiile în care, până la acea vârstă, copilul l-a văzut pe tata de câteva ori - vedeţi postările mele din 2012. Atunci, psihologii de la A.T. s-au exprimat aşa cum am descris, cel puţin unul dintre ei era psiholog din vechea generaţie, cu facultate făcută înainte de 1989 şi cu atestat de psiholog clinician.
Ultimele evaluări/consilieri le-a făcut copilul cu psiholog de la DGASPC, tot cu oarecare vechime, care ulterior a ajuns şi pe TEP, tabel care în 2014 era Biblia psihologilor. Nu cred că este cazul la analiza discernământului în cazul unui copil normal, care nu este infractor şi care are o viaţă socială normală; în ce priveşte comisia de la INML-tot un psiholog face parte din comisie. Întrebare: cu ce este mai competent psihologul XY de la INML decât psihologul ZW de la DGASPC sau Autoritatea Tutelară sau decât psihologul XZ care funcţionează în cabinet privat? Au diplomele altă culoare? Sunt teste diferite? Au alte manuale de diagnostic?
Şi "experţii psihologi judiciari" tot expertize psihologice au făcut până deunăzi, probabil mai şi fac, mai mult, aceştia erau desemnaţi de instanţe. De unde a apărut revelaţia asta, că numai INML-ul poate executa expertizele astea psihologice?
Cel puţin în provincie, acum, cu trimiterea la expertize, am înţeles că se va forma o comisie dintr-un medic de psihiatrie infantilă şi un psiholog, cu colaborare. Atunci, despre ce vorbim?
Copilul merge în excursii, evident, cu clasa, merge la prieteni unde stă ore în şir fără mama , merge cu bunicii, cu unchiul, este un copil absolut normal.Dar pe aceştia îi vede şi simte zilnic sau foarte des, pe când imaginea tatălui se asociază cu Poliţia, cu martorii, cu forţa odată la 6 luni, la 1 an, 2 ani...în preajma termenelor de proces.

pai haideti faceti un efort sa il vada si pe tata des sau zilnic sau daca nu zilnic, macar in niste momente importante, ce ziceti? Sa stiti ca sunt parinti ce in virtutea jobului (marinari, armata) isi vad copiii si o data la an si cu toate acestea le raman parinti si copiii, prin grija celuilalt parinte, raman de atasati de celalalt parinte. La fel si parintele plecat pe alt continent, ce isi vede copilul o data pe an timp de cateva saptamani. Cum se face ca nu-si respinge parintele? Daca ati avea o minima buna vointa nu ar exista astfel de probleme. Dar in realitate, nu vreti ca acel copil sa aiba o relatie normala cu tata, si gasiti sute de motive (toate in carca tatalui) pentru care nu se poate.

againstPAS, ce nu înţelegeţi dvs este că iubirea există sau nu există, e o chestie de reciprocitate.
De ce credeţi că un copil nu are simţuri, că prin gânduri, atitudini corporale, gesturi, un părinte care vine să vadă copilul poate să-l influenţeze subtil să fie respins, să nu fie iubit, fie involuntar, fie mascat sub un zâmbet prefăcut? Pentru că un părinte care-şi iubeşte copilul nu-l chinuie cu executări silite şi cu luatul cu forţa.
Da, aveţi dreptate cu iubirea copilului pentru părintele plecat cu lunile, dar trebuie să remarcaţi că acea iubire s-a format în familie , prin convieţuire şi este o iubire firească, reciprocă, nu falsă iubire, impusă cu forţa . Acel părinte este plecat fizic de lângă familie, dar cu sufletul este prezent tot timpul.
Eu sunt de acord ca tatăl să petreacă timp cu copilul, dar pentru asta, trebuie ca şi el să vrea acest lucru, nu numai să ceară în instanţe, puteţi înţelege treaba asta? Şi puteţi înţelege că un copil se bucură de orice mic cadou - o acadea, o ciocolăţică, un abţibild - când vine la el tata, după luni de absenţă?
Termenele de judecată nu se prea suprapun cu evenimentele importante din viaţa copilului.