Am divorțat la notar și convenit cu mama copiilor să plătesc o pensie de întreținere mare. Cum o pot diminua? Veniturile nu s-au ridicat pe măsura așteptărilor și nu-mi pot permite s-o plătesc

Rolul de victima da bine, mai ales al unei mame amenintate cu inchisoarea prin actiunile tatalui, parfum nu alta.

dar responsabilitatea mamei strict in cazul asta ( nu in cazurile amaratelor care chiar sunt amenintate si hartuite si isi cresc copii doar ele stiu cum fara ajutor financiar de la tata) unde este? Ea incalca legea, ea abuzeaza, ea impreuna cu toata familia isi hartuieste fostul partener si tot ea e victima cand e pedepsita pentru ceea ce comite?
Infractorul e infractor Atata timp cat nu ai mila cand dai in cap, cand schilodesti, nu te ascunde in spatele copilului tau asteptand ca justitia sa inchida ochii in fata ta.
Ce atitudine lasa si disfunctionala pare ca aveti.

E o vorba: ai grija ce iti doresti, caci s-ar putea sa implineasca. Caci vorba aia, doar mama va trebui sa pregateasca copilul pentru perspectiva ca intai viata lui va scadea calitativ drastic si ca mai apoi ea va merge la puscarie, iar el, copilul, se va muta la cel care a pricinuit toate astea. Ce viata frumoasa ii asterne sobolanul si cata dragoste va primi in schimb.

Cu cel care a pricinuit ce, iesirea copilului din abuz?
Ma faceti sa rad. Credeti ca o personalitate atat de disfunctionala ca a bunicii afecteaza doar relatia copilului cu tatal? Nimic mai gresit, ajunge in toate straturile si in toate relatiile. E ca iedera care urca si sufoca tot in cale.
Mama de ce divortata inca e singura, necasatorita, sub aripa bunicii? Nepoata credeti ca va da pe-afara de independenta? Cu tata sau nu, poate va avea norocul sa fuga la timp si sa scape de nebunele din viata ei insa ghiciti ce, va afla ca si in alta tara trauma o urmareste. Si se va intreba de ce nu reuseste sa aiba o relatie, de ce nu are incredere in ea, de ce emana anxietate din toti porii. Iar mama si bunica o vor suna zilnic si o vor innebuni incercand sa o controleze in orice chip si se vor intreba tampe de ce nu li se mai raspunde. Ca ele au dus-o in vacante in timp ce ii amputau increderea, ca ele au imbracat-o in timp ce o handicapau emotional, ca ele au facut sacrificii pentru ea in timp ce ii scoteau ochii. Apoi, intr-un final vor da vina pe bietul sobolan pentru ca deh, soiul rau pana la urma a iesit la iveala. Nu va fi vina lor va fi tot vina lui si a genei lui si a tot neamului de sobolani. Pentru ca ele doua nu fac nimic, doar li se intampla.
Si zau daca e rasplata mai buna decat ultimele clipe dinaintea vesniciei in care vezi ca locul de langa pat e gol.

Va dau dreptate insa cu ceva. Locul mamei din povestea mea nu e la inchisoare desi se pare ca acolo va ajunge, locul ei ar fi intr-un cabinet de terapie unde sa primeasca ajutor pentru a evolua, pentru a iesi din relatia bolnava cu bunica si pentru a invata sa recunoasca si sa gaseasca fericire.

Mai vedeti-va stimabile de pretinsa dvs viata fericita si mai incetati jalnicele cuplete cu Lolek si Bolek pe care le faceti cu agpas. Sunteti ca doua fete batrane, lipsite de ocupatie, care doar dau din gura, una cu alta, si fac doar zgomot.
E penibil sa credea cineva ca sanatatea si echilibrul si reusita viitorului adult tin de prezenta sau absenta tatalui. Cati nefericiti sau esuati nu provin din familii legate, statornice, normale? Patternul dvs nu se confirma, dar cand nu esti leu, incerci sa-ti dovedesti utilitatea pe acest pamant prin altul, fie acela si copilul tau, caci singur nu ai prin ce sa-ti justifici existenta. In acest sens am vazut barbati (ma rog, aparent asa parea) in puterea varstei, care se semneaza ca niste penibili "tatal lui vasilica". Ce motiv sa fie? Atat e neputincios ca se legitimeaza prin copil sau isi repeta,prim semnatura, ca e tatal lui Vasilica ca sa si creada?
Va credeti mai mult decat Dzeu. Va asigur ca nu sunteti de neinlocuit. Uitati-va la un film mai bine. De exemplu pasarea spin. N-am intalnit pana acum un barbat care sa spuna ca i-ar fi placut acel sirop. Vizionati si O floare si doi gradinari, dar mai ales serialul tanar si nelinistit. Are suficiente episoade cat sa va linistiti odata si odata!
Intre timp cititi aici o lista exemplificativa a unor "nefericiti" care au crescut fara tata. Printre ei, pierzandu-si increderea in sine, abuzati, emanand anxietate prin toti porii si total disfunctionali, se numara si Barack Obama, dar si Bill Clinton. N-au ajuns prea departe, doar presedinti ai SUA! Daca curcile ar rade, cred ca la ora asta ar avea penele ude de lacrimi!
Sunteti clar de Lolek si Bolek. Nu va mai credeti importanti, ca zau nu sunteti, asa ca semnati-va mai bine si pe mai departe cu numele copiilor, caci doar asa o sa va bage cineva in seama.

“Never argue with an idiot. They will only bring you down to their level and beat you with experience.”

E penibil sa credea cineva ca sanatatea si echilibrul si reusita viitorului adult tin de prezenta sau absenta tatalui.

Echilibrul si reusita viitorului adult depind de foarte multe lucruri, de mama, de tata, de bunici, de cei cu care intra in contact..... nu avem de unde sa stim noi ca si parinti ce anume va influenta si in ce masura viata copilului nostru. Relatiile cu parintii insa sunt cele mai importante iar copii prinsi la mijloc intre cei doi, au o sansa infima sa creasca adulti funcionali si fara traume.

Cati nefericiti sau esuati nu provin din familii legate, statornice, normale?

Aparent normale, e o diferenta.

Patternul dvs nu se confirma, dar cand nu esti leu, incerci sa-ti dovedesti utilitatea pe acest pamant prin altul, fie acela si copilul tau, caci singur nu ai prin ce sa-ti justifici existenta.

Nu doar leul are utilitate pe acest pamant. Uneori, fiintele mai mici si mai insignifiante in acceptia unora pot si au o importanta mult mai mare. Ragetul nu e o masura a puterii doamna PS.

In acest sens am vazut barbati (ma rog, aparent asa parea) in puterea varstei, care se semneaza ca niste penibili "tatal lui vasilica".

De ce a fi parintele cuiva e ceva penibil? Dumneavoastra atat de rusine va este cu copilul dumneavoastra incat ati ezita sa va inscaliti drept mama ei? Trist, imi pare rau, regret.

Va credeti mai mult decat Dzeu. Va asigur ca nu sunteti de neinlocuit.

Eu ma cred Dumnezeu? Doamna, ati ramas in pana de idei? de unde anume ati mai scos ineptia asta. Da, ma cred de neinlocuit pentru familia mea. Dumneavoastra nu sunteti pentru familia dumneavoastra de neinlocuit? Trist din nou.

De exemplu pasarea spin. N-am intalnit pana acum un barbat care sa spuna ca i-ar fi placut acel sirop.

Si nici nu cred ca o sa auziti.
Am vorbit strict din punct de vedere psihologic al intrigii, nu cred ca veti gasi pe undeva o mentiune a mea ca mi-a placut filmul. Nu va mai imaginati lucruri si nu imi puneti in gura cuvinte pe care nu le-am zis doar pentru ca ati ajuns pusa la colt de propriile cuvinte.

Intre timp cititi aici o lista exemplificativa a unor "nefericiti" care au crescut fara tata. Printre ei, pierzandu-si increderea in sine, abuzati, emanand anxietate prin toti porii si total disfunctionali, se numara si Barack Obama, dar si Bill Clinton.

Am inteles, ati gasit cateva exceptii si incercati sa convingeti ca e reteta ideala. Sau asa incercati sa va convingeti. Si sunteti in eroare. Barak Obama a fost crescut de bunici si asta inseamna ca figura paterna a fost inlocuita cu succes de ghiciti cine, alt barbat iar Bill Clinton a avut tatal mort in accident de masina insa imaginea lui a ramas una pozitiva. Nu puteti compara un copil alienat de tata cu unul caruia rudele s-au straduit sa il mentina viu in sufletul copilului. Copilul alienat are sanse infime sa fie un adult functional si echilibrat.

Domnule AgainstPas, eu nu ma cert cu doamna PS,si nici nu incerc sa o conving de nimic pentru ca nu asta e scopul meu. Eu imi doresc ca cei care ne urmaresc sa priceapa ceva, uneori mai exista sanse, la doamna PS clar nu. Insa pentru o femeie asa inteligenta e surprinzator numarul strachinilor in care calca. Ca sa nu mentionez ca eu sunt calm si linistit iar dansa e cu spumele mai ceva ca o aspirina efervescenta.

De ce a fi parintele cuiva e ceva penibil? Dumneavoastra atat de rusine va este cu copilul dumneavoastra incat ati ezita sa va inscaliti drept mama ei? Trist, imi pare rau, regret.

Penibil iar, when! Mie nu imi e rusine cu copilul meu, ci ma comport astfel incat el sa fie mandru de mine si eu un exemplu pentru el, caci asta e sensul vietii, nu invers. Sigur ca si parintele e mandru de copilul lui, dar nu se legitimeaza prin el, caci parintele e adultul (sau ar trebui sa fie). Grea diferenta, imi dau seama.
Si cum bine spuneati, figura paterna poate fi inlocuita, uneori cu succes imens, Ia uitati-va la adoptiile de succes.
Dar cand esti o nulitate, fireste ca nu-ti ramane nimic cu ce sa te mandresti din ceea ce esti tu insuti si atunci, te ascunzi, daca nu dupa tomberoane, in restul timpului, dupa poalele nevestei sau ale copilului! hahaha Si iti spui: "ce-i drept sunt o nulitate, dar m-a fericit Dzeu cu un copil sanatos si frumos, fapt pentru care Lui ii multumesc, si care, crescandu-l ma-sa, mai e si exceptional la scoala. Uite asa, eu, un neispravit, ma semnez tatal lui vasilica, ca poate crede lumea ca as fi avut si eu vreo contributie la educatia lui"
Nu am gasit cateva exceptii when, lumea e plina de astfel de exceptii. Toate generatiile post razboi, crescute preponderent de mamele ramase acasa, au dat la randul lor oameni fericiti, capabili, onesti etc. Nicio statistica nu a demonstrat inversul!
In schimb, "fericitul" inventator al lozincii cu alienarea, s-a sinucis de prea mulata incredere in sine, prea plina fericire si prea desavarsit echilibru. Precum ziceam cu curcile. Lesina de ras.
Prima oara ca va dau 100% la 100% dreptate agpas in autoportretul pe care vi l-ati facut. Lolek si Bolek.
ps: Ramane cum v-am spus. In afara de dvs insiva nu cred sa mai fie multi care sa va creada importanti. Unii chiar nu conteaza. Ce o fi atat de greu de inteles?