Se pot cere daune pentru abuz de drept procesual pentru solicitări de suplinire acord inutile?

Si de-ar fi adevarate cele enumerate de dvs la capitolul "boala sufleteasca" stiti care e diferenta majora? Va spun eu: cele enumerate de dvs au fost posibil spuse de un parinte, care nu se crede Dzeu, iar formularea "prezenta stanjenitoare a mamei" a fost a uneor instante "specializate" in minori si familie, care se cred Dzeu!
Cat priveste raspunsul dvs ca o relatie proasta intre frati poate fi rezultatul unei disfunctionalitati a familiei, fie ea si aparent inchegate, inseamna ca prezenta ambilor parinti in viata copilului nu e nici pe departe o garantie a dezvoltarii frumoase a copilului!
Iata cum oamenii, nu neaparat din fericire, pot fi combatuti cupropriile lor argumente.

Si de-ar fi adevarate cele enumerate de dvs la capitolul "boala sufleteasca" stiti care e diferenta majora? Va spun eu: cele enumerate de dvs au fost posibil spuse de un parinte, care nu se crede Dzeu, iar formularea "prezenta stanjenitoare a mamei" a fost a uneor instante "specializate" in minori si familie, care se cred Dzeu!

- si? Nu conteaza cine o spune, nu o face mai mult sau mai putin functionala. Atata timp cat parazitezi viata copilului in momente in care ar trebui sa dai un pas intapoi, prezenta tatalui sau a mamei cum e in acest caz e stanjenitoare. si asta pentru ca instanta a ales o exprimare mai delicata.

inseamna ca prezenta ambilor parinti in viata copilului nu e nici pe departe o garantie a dezvoltarii frumoase a copilului!

nu am sustinut niciodata asa ceva.
Asa cum nici absenta unui parinte din viata copilului, sau familia monoparentala nu e o garantie a fericirii unui copil.
Singura garantie reala este ca daca vei face ce am scris eu mai sus, cu conditionarea copilului, urlatul la tata in fata lui ca e un sobolan si ascunsul lui de celalalt parinte, cu toate calatoriile peste mari si tari si haine scumpe, vei ajunge sa ai un adult nefericit si disfunctional. Si asta da, e o realitate 100%.

Draga mea When, unde vezi domniata mânjeli?D-na avocat a scris absolut minunat pentru domnia ta, fiindcă îţi întăreşte convingerile privind vinovăţia absolută a părintelui la care locuieşte copilul, convingere pe care ţi-o vei schimba în momentul în care copilul îţi va fi adus acasă de tata cu lipsa mare în pantaloni , plângănd şi spunându-ţi că tata a spus de mama că e nebună, că o va băga în puşcărie şi el va trebui să se mute la el. Şi dacă băiatul va avea coşmaruri că nu mai vrea la tata, va plânge, se va lipi de fusta mamei, va trebui să îl convingi ce bine e , că tata glumeşte, etc.Şi dacă copilul tot nu vrea, d-ta nu ai voie să-l forţezi.Şi uite aşa, ai devenit alienatoare, iar copilul alienat.Şi uite aşa poate veni tati cu executorul.Şi uite aşa, va trebui să duci copilul 3 luni la psihoterapie, pe cheltuiala d-tale.Şi uite aşa, tati poate cere penalizarea cu 1000 lei /zi fiindcă nu i-ai explicat convingător că tati e bun şi ce bine e la el.Şi uite aşa, poate să te acuze că l-ai împiedicat pe tati să preia copilul, chiar dacă tu îl împingeai uşor din spate, că nu ai voie să bruschezi copilul, l-ai împiedicat prin gânduri şi gesturi, fiindcă, deşi i-ai spus că ce bine e la tata, prin gânduri i-ai transmis altceva., aşa că devii şi penală, cf. art. 379 CP, unde poate cere şi daune morale...Mai vrei?

Si asta da, e o realitate 100%.

Ai fost ascunsă de mama şi ai devenit adult disfuncţional, doamnă dragă? De unde atâta siguranţă, sau te-ai întors din viitor?

Nu ati avut niciodata vreun altfel de program agpas? De exemplu in locuri publice sau in domiciliu, mai ales ca pomeniti de ce s-ar fi inatmplat cand copilul avea intre 2 si 4 ani, adica era mic. Ca daca ati avut, atunci ati avut si posibilitatea de a va face o relatie frumoasa cu copilul si daca n-ati facut-o nu mai poate fi doar vina mamei, oricat v-ati stradui sa fie!
Cat priveste "normalitatea" de care vorbiti, personal cred ca normalitatea nu poate aparea din senin, ci tot in conditii de normalitate sau macar de "pace". Asa ca daca, zic nu afirm, caci nu stiu, daca dvs cumva continuati cu plangeri si sau procese, pe un astfel de fond nu as crede ca poate aparea normalitatea.

D-na avocat a scris absolut minunat pentru domnia ta, fiindcă îţi întăreşte convingerile privind vinovăţia absolută a părintelui la care locuieşte copilul,

asta e ceea ce ati scris dumneavoastra , mai jos aveti ce am scris eu

Desigur, cu o singura nota ca ce a scris doamna nu se aplica atunci cand parintele refuzat de copil este cel care il agreseaza fizic si psihic.

Daca asta doriti dumneavoastra sa interpretati, e o alegere, va apartine insa nu o face conforma cu realitatea.

în momentul în care copilul îţi va fi adus acasă de tata cu lipsa mare în pantaloni , plângănd şi spunându-ţi că tata a spus de mama că e nebună, că o va băga în puşcărie şi el va trebui să se mute la el.

- iar aici am precizat de mii de ori ca in cazul in care este traumatizat si abuzat copilul nu este vorba de alienare. Poate reusiti sa pricepeti de data aceasta. Niciodata nu e prea tarziu.

Ai fost ascunsă de mama şi ai devenit adult disfuncţional, doamnă dragă? De unde atâta siguranţă, sau te-ai întors din viitor?

Da, m-am intors din viitor. Nu stiam cum sa va zic insa sunteti atat de perspicace.......

Repet din nou, afirmatiile mele sunt pentru cazurile descrise de mine nu cele descrise de dumneavoastra. Ca si afirmatiile doamnei Gradinaru.