Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Când stele cad... dorinţe se-mplinesc

Suntem doar umbre-n veşnică plimbare
Ce spaţiul infinit îl rătăcesc.
Superbul chip al stelei căzătoare.
Când stele cad... dorinţe se-mplinesc.

Ne doare cerul când simţim căderea.
ªi stelele ne dor când ne lovesc.
Dar noi iubim... şi mai avem puterea
Să dăm durerii leacul omenesc.

A mai căzut o stea din Carul Mare.
În ea ne-am pus dorinţele, cu dor.
ªi spre-mplinirea lor... în aşteptare
Ne pare parcă cerul mai uşor.

Dar timpul nemilos, căderii noastre,
I-a pus şi răsărit şi asfinţit.
Ajunşi în umbra zărilor albastre...
Ne-întoarcem iar în cerul infinit.

Mă iartă tu cuvânt şi mă-nţelege...

Blestemul tău m-apasă şi mă strânge
Sortit am fost să fac din tine cânturi
Mă doare însă lacrima când plânge
Că eşti târât de toţi în patru vânturi

Am să te pun în raftul dintre gânduri
ªi-am să-ţi zidesc un zid pe tot prejurul
Să nu mai stau cu ochii peste rânduri
Când printre ele dă cu iama furul

Mă iartă tu cuvânt şi mă-nţelege
Nu te ucid de dragul de-a ucide
Te apăr doar de cei fără de lege
De cei ce-n mintea lor te vor a-nchide

Versuri preambul, la cea mai crunta mizerie care mai putea sa existe, "Fabrica de poeti". De la carnetul de conducere auto, diplome de bacalaureat, titluri de doctorat, mastersuri si alte scorniri ale mintii omenesti, iata-ne ajunsi si aici, incercarea de imbogatire pe seama frumusetii sentimentului uman. Am toata stima pentru toti acei care incearca acest sentiment nobil si au darul de a scoate la iveala frumusetea din cuvant. Poate ca nici cei care intr-o clipa de ratacire incearca insusirea acestei frumuseti, poate si numai in incercarea trairii unei mandrii false, nu au atata vina. Vina apartine in totalitate editurilor si editorilor. Cat de mare trebuie sa fie o frauda pentru a putea fii descoperita de editori ? Intrebare fara rost, nu frauda ii intereseaza pe ei, indiferent ca legea ii obliga sau nu. Totul se rezuma la bani si la lipsa de moralitate, dar ce mai conteaza.

M-am inscris pe acest site, (avocatnet.ro) pentru ca am descoperit publicat aici un text al meu de pe internet, "Jos mana de pe bucata mea de Romanie", sub o alta semnatura. Bineinteles ca cel care l-a publicat aici, asa l-a luat de pe alt site, semnat de falsul autor. Recent, am gasit un adevarat caz de frauda de proportii...

NU POTI SA NU TE INGROZESTI...

In numai doua carti, EDITURA 3D, "scapa din vedere" intentia de fraudare a peste 30 de autori. Iata o lista cu acestia, precum si cu exemplele concrete. Mentionez ca din ambele carti am verificat 70% din texte...

Adrian Paunescu
Ion Minulescu
Cincinat Pavelescu
St. O. Iosif
Ion Alexandru
Ioan Horea
Viorel Maxim
George Tarnea
George Pena
Mihai Leonte
Mariana Eftimie Kabbout
Costache Ioanid
Adriana Petre
Adrian Erbiceanu
Flory Nicula
Viorica Salajeanu
Julia Hajdeu
Tanase Florentina
Caliopi Dicu
Bunget Marin
Elena Armenescu
Luciana Vaughn
Trif Cristina
Zorica Latcu

Pseudonime;
.....Naiada
.....Sioux
.....Violeta
.....fannna2003
.....Proconsul
Siteuri religioase si forumuri care contin poezii fara autori.

Toata aceasta poveste (adevarata totusi) a necesitat construirea unui site pentru a putea fii prezentata cu toate dovezile necesare. Siteul va ramane si pentru a putea "populariza" si alte eventuale asemenea fapte. Pentru "distractie" dati un clik...

[ link extern ] /

P.S. Eu nu sunt de meserie si as fi foarte bucuros daca cineva m-ar ajuta cu un sfat...

Mă iartă mamă...

Am scris despre iubire şi mi-am cântat durerea,
De gânduri şi de flori, de cerul plin cu stele.
Am stins în versuri vântul, cântându-i adierea.
M-am strecurat în vise şi m-am plimbat prin ele.

Am scris de fericirea ce dăinuie Shambala,
Doar despre tine mamă a scrie n-am ştiut.
Îmi iartă neputinţa şi-mi iartă şi greşeala...
Mai port şi-acum durerea că nu te-am cunoscut.

N-am cunoscut dulceaţa sărutului pe frunte
Nici mangaerea lînă a miinilor prin păr,
Cuvântu-mbarbatarii... izvor ascuns în munte,
Mirosul sfânt de poamă al ultimului măr.

Un zâmbet să-mi aline din dorul pentru tine.
O palmă a mustrării ce creşte unde-atinge,
Primind cu ea şi gândul dorinţei pentru bine,
Sau dosul ei ce şterge o lacrimă ce plânge.

Găseam adesea locuri, privirilor ascunse,
Să lepăd umilinţa... durerea să-mi alin.
Să-înec între suspine atâtea lacrimi plânse.
Copilăria vieţii s-o dezlipesc de chin.

Purtat de rău pe braţe din când în când de bine,
Mai port din umilinţe... nestinse-n amintiri,
În drumul către viaţă, în drumul către tine,
Spre locul ce ne-aşteaptă cu veşnice iubiri.

Te-am lepadat atuncea...
...credeam ca esti un ghem
si nu am stiut ca-n timp
atat de mult insemni...
Iertare-mi cer copile
...caci tot copil ramai
si-ti multumesc acuma
ca-mi stai la capatai...

Să nu uitaţi de mine...

Am pus în voi iubirea şi grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea.
În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea.

La tot ce v-aţi dorit m-am aplecat s-ascult
ªi-am încercat puţinul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi şi de ploi.

V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns
ªi v-am zâmbit şi-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu,
Dar aţi plecat... şi-n juru-mi s-a adunat pustiu.

Să nu uitaţi de mine... atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine...
ªi bucuria voastră mă ţine şi pe mine.