Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Question

Discuție deschisă în Versuri şi Epigrame

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Utilizator 09:41, 2 Noiembrie 2009

Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...

"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.

Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.

În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.

Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.

Eu m-am născut aici între cuvinte...

Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

Ultima modificare: Marți, 3 Noiembrie 2009

Răspunde Citează

253 mesaje

27874 vizualizări

23 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 15:52, 22 Februarie 2013

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (10)

Pagina 20

Pagina 22

Alte discuții în legătură

Sa ne oprim o clipa din goana zilnica...si sa ne tragem sufletul [i]A se citi pe indelete, incercand intelegerea fiecarui rand[/i]....... Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un ... (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului... Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o ... (vezi toată discuția)

justitiarul3 Utilizator · Answer 1 · 2010-09-23 12:25:02

Prostul

dileme

S-a tot vorbit de proşti şi de prostie.
S-au discutat şi-analizat pe rând.
Când ei când ea, şi-o spun firar să fie,
Că nu ne lasă-n pace nici în gând.

Prostia e la fel... fără hotare,
Fiind prima între toate, integral
ªi de-ar durea, în lumea asta mare
Ar fi un zgomot surd şi infernal.

El, prostul, însă, are o dilema
De care pana€™-acuma n-am scăpat
ªi bună-ar fi de studiat ca temă
Să poţi să ştii când e de condamnat.

Când el o spune singur... n-are rost
Să-l mai condamni, ci trage-nvataminte!
Că nu poţi să-ţi dai seama că eşti prost
De n-ai avea măcar un strop de minte.

ContSters163988 Utilizator · Answer 2 · 2010-09-25 15:02:34

Călător

Iubire, mult stimată doamnă,
M-ai copleşit cu atâta dor
De n-or să-ncapă în nici o toamnă
Atâtea frunze care mor.

Când s-au golit cuvintele de sens
De atâtea ploi năpăstuite,
Când mersul pe alei s-a şters
Prin vremurile rătăcite...

Când călător în drumul tău
Se aşează obosit, pe o piatră
Tu de subraţul stâng înalţă-l
ªi arată-i drumul către casă.

justitiarul3 Utilizator · Answer 3 · 2010-10-19 10:16:28

De dincolo de vreme

Atât de mic e dorul şi clipa mult prea mică
Când visele pereche se strecurau în noapte.
Văd amintiri de mâine, când vălul se ridică
Se-aude rătăcirea trecută printre şoapte.

Din braţele-mi ca leagăn tu mi-aruncai sărutul,
Sclipind parfum de gânduri din ochi-ţi iubitori.
Prin clipele nestinse, prezentul şi trecutul
Se mai întorc, uitate, spre liniştea din zori.

Azi nu mai eşti, iar visul… se plimbă-n altă viaţă.
Prea lung îmi pare timpul de azi şi până ieri.
ªi mersul lumii-i altul, când clipele se-agăţă
De vremea care trece mergând spre nicaeri.

De dincolo de vreme, din umbrele de soare,
Să nu ne doară gândul că mergem înapoi,
Noi am lăsat o viata… să ducem altă viaţă,
Ne-am împlinit destinul, ne-ntoarcem iar în noi.

justitiarul3 Utilizator · Answer 4 · 2010-10-19 10:18:22

Iubire pentru îngeri

Sărmane dor, mă strigă mai puţin,
Ţi-e strigătul doar umbră şi durere,
Tu n-ai un loc în propriul meu destin
ªi nici să-l schimbi, acum, nu ai putere.

Când am iubit mai mult decât a fost
Voinţa lui, ne-a scris o nouă soartă.
Un negru gând, iubirii fără rost…
A hotărât atunci să ne despartă.

Te-a ridicat cu îngerii la cer
ªi mi-a trecut un timp în veşnicie.
În despărţiri, iubirile nu pier,
Mai tare dor… durerea lor învie.

Am să te strig din cerul tău de sus,
Din locul tău, cu îngeri în alai,
Iubirii mele fără de apus
În inimă să-i pun un colţ de răi.

ContSters163988 Utilizator · Answer 5 · 2010-10-24 17:49:59

Lacrimi de rouă - tribut

Tribut la valul ce-am pierdut,
Sărutului ce l-am furat.
Tribut la clipa din trecut
Când valurile-n stanci s-au spart...

Eu din iubire am făcut catarg
Corabiei ce a ajuns la asfinţit;
Cu dorul am trimis-o-n larg
Să-l ducă neînjumătăţit.

În cioburile de speranţe
Eu mai privesc adeseori;
În a iubirilor restanţe
Găsesc câte-un buchet de flori...

Buchetele înlăcrimate,
De roua dorului nespus,
Îmi sunt o alinare-n şoapte
ªi o şoaptă-n alinare a-i pus.