Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Sclisoale… pentlu mos Nicolae

Moşule sunt supălat,
Am găsit ghetele goale
Langă uşă la intlale
ªi io cled că m-ai uitat.

Io sunt male, cum am zis,
Da plietena mea-i mică
ªi-al fi vlut o papusică,
Ca io pentlu ea ţi-am sclis.

Cled c-ai fost plea ocupat
De-ai uitat aşa de mine.
E plea mult şi pentlu tine,
De-aia nu m-am supălat.

Da la anu cale vine
Am să clesc şi vleau in schimb,
Un Fellali ca s-o plimb…
Dal să nu mai uiti de mine.

Trăieşte…

Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
ªi umblă şi zboară
ªi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
ªi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc…
ªi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
ªi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.

Iubeşte pământul
ªi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti…
ªi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
ªi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.

Iartă…
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine…
ªi simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeaşi iertare.
În tot ce se naşte
Trăieşte şi moare.
În zile ce trec
ªi nu te mai ceartă,
Trăieşte,
Iubeşte şi iartă.

Ne mintim ca iubim, doar fiindca ne e mai bine sa ne incalzim inima cu o iluzie decat sa induram singuratatea absoluta. Ne indragostim de oameni care nu dau doi bani pe noi, dar ne gasim argumente sa insistam in greseala si sa ne spunem ca n-am inteles bine semnele indiferentei lor. Ne pacalim spunandu-ne ca suntem potriviti cu parteneri care n-au nimic in comun cu noi, dar care, intr-un context oarecare, si-au intersectat deziluziile cu ale noastre. Si-mi amintesc mereu versurile lui Adrian Paunescu, “Dar, bine-i venit, amagire,/Mai stai, mai dureaza un pic,/ Aceasta mintita iubire,/ Oricum, e mai mult ca nimic”, versuri al caror inteles l-am trait de o mie de ori, al caror sens ma doare si acum.
Uneori, mintea noastra face niste scenarii ciudate, care nu au nici o legatura cu realitatea. Cream povesti, “imbracam” anumite persoane cu calitati inexistente, le impodobim cu poleiala ieftina. Ignoram cu buna-stiinta semnalele negative,gasim scuze puerile si pline de sentimentalism pentru comportamente care in mod obiectiv au cu totul alta semnificatie. Inima ne pacaleste, orbeste realitatea.Asa am fost creati, sa ne amagim cu iluzii.
Iubirea adevarata nu te raneste, se traieste la lumina.. Si macar de ar dura 1 zi, sa stii ca e a ta, ca nu ai impartit-o cu nimeni, ca ai insemnat ceva pentru cineva… Nu te lasa amagita,femeie, invata sa fii egoista, ca barbatii…

Nu ezigstă Moş Clăciun…

Ascultaţi la ce vă spun…
Cheal şi voi ăi mali, de şcoală,
Eu volbesc fălă greşeală,
Nu ezigstă Moş Clăciun.

Au venit şi pe la noi.
Doal aşa… ca obicei,
Fiindcă suntem mititei.
(Am zis “au”, că elau doi.)

Când în blaţe m-a ţinut
Ca să-mi facă buculie,
M-am uitat pe su’ bălbie
ªi ce cledeţi c-am văzut ?!?

Peste gât avea mălgele,
Mai avea ceva şi-n sân,
Înţelegeţi ce vă spun…
Că nu vleau alte belele.

Io, copil de glădiniţă,
Când mi-a dat un sălutat,
După cum m-am îmbătat
Ela sigul Clăciunuiţă.

E cumpănă-ntre ani…

E cumpănă-ntre ani
E cumpănă de vreme
E cumpănă-n speranţele ce vin
E cumpănă-n gândire şi-n poeme
E cumpănă-n izvoare şi-n suspin

E cumpănă în vânt şi-n libertate
E cumpănă-n istorie şi-n noi
E cumpănă-n a minţilor cetate
E cumpănă şi unde umblă doi

E cumpănă în răsăritul zilei
E cumpănă în miezul negrei nopţi
E cumpănă la cumpenele milei
E cumpănă în toate şi în toţi

E cumpănă-n protest şi răzbunare
E cumpănă-n respectele ce pier
E cumpănă-n văzduh pe munţi şi mare
E cumpănă şi-acolo sus în cer