Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Question

Discuție deschisă în Versuri şi Epigrame

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Utilizator 09:41, 2 Noiembrie 2009

Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...

"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.

Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.

În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.

Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.

Eu m-am născut aici între cuvinte...

Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

Ultima modificare: Marți, 3 Noiembrie 2009

Răspunde Citează

253 mesaje

27865 vizualizări

23 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 15:52, 22 Februarie 2013

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (10)

Pagina 27

Pagina 29

Alte discuții în legătură

Sa ne oprim o clipa din goana zilnica...si sa ne tragem sufletul [i]A se citi pe indelete, incercand intelegerea fiecarui rand[/i]....... Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un ... (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului... Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o ... (vezi toată discuția)

ContSters167247 Utilizator · Answer 1 · 2011-05-01 10:54:56

Utilizator 10:54, 1 Mai 2011

Pisi, seamana cu balada Columbenilor....:rtfm:

Ultima modificare: Luni, 2 Mai 2011

Răspunde Citează

diana1sefa Utilizator · Answer 2 · 2011-05-01 13:32:42

Utilizator 13:32, 1 Mai 2011

=D> Superbe versuri .

Răspunde Citează

justitiarul3 Utilizator · Answer 3 · 2011-05-02 02:38:12

Te scriu poezie...

Te scriu poezie… în clipe de dor,
La miezul de noapte, la umbra de zi,
Când stele din ceruri spre mine cobor
ªi timpul mă uită, doar tu mă mai ştii.

Eşti firul speranţei din vise ce curg,
Iertarea căzută pe răul din noi,
Sclipirea de rază în prag de amurg,
Cărare deschisă spre viaţa de-apoi.

Balsam în iubire şi leac în dureri,
Fărâmă de apă căzută-n pustiu,
Dorinţa de mâine şi gândul de ieri…
Te scriu poezie… aşa cum te ştiu.

ContSters167247 Utilizator · Answer 4 · 2011-05-06 16:44:48

Elogiu poeziei:bow:

Poezia este ceva!

Cu siguranta poezia este ceva...
Ceva ce nu poti sa indrugi...
Are o muzicalitate a ei.
Proprie....
in care-si canta nemurirea
ca pe un cantec sfant si sacru.
E ceva ce nu poti sa reciti...
decat daca ai nerv....
sau candoare....daca o visezi...

Poezia nu e tigara fumata in graba
...in gara.
E un drog de care ti-e dor.

Tare dor...

Atat de dor incat iti amintesti de ea
in clipele in care vrei sa renunti
...dar nu e cu putinta...

E sare pe rana...

:((

Pisi Mia Utilizator · Answer 5 · 2011-05-08 12:28:38

io_ha_na_c a scris:

Pisi, seamana cu balada Columbenilor....:rtfm:

Habar nu am despre ce vorbesti, fii mai explicita! Unde este aia si cine a scris-o?
Am scris aceasta pt un concurs de 1 Mai pe Facebook, nu e copiata sau adaptata dupa niciuna...daca asta doresti sa insinuezi.

Daca doresti sa vezi cum arata o adaptare, poftim aici, tot creatia mea:
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din fabrica de la Dudesti,
Un fornetel si o forneata.

Si erau singuri in cuptor,
S-au cunoscut pe-o tava,
Frumosi si rumeni in obrajori,
Si s-au lipit pe data.

Din coltul drept al tavii unse,
Ea pasul si-l îndreapta
În stanga tavii, unde-n colt
Fornetul o asteapta.

Privea în jos, imbujorata,
Dar cu dorinta-i mare,
Pe Fornetel sa il cuprinda,
Intr-o infocata imbratisare.

Si cand in tava langa el,
Se-ntinde Fornetica,
I-atinge „dulcele” nitel,
Si Fornetica-i gata.

S-aude-un sunet tipator,
Si bucataru-i gata,
Sa-i scoata iute din cuptor,
Ca doara or fi gata.

Dar bucatarul cand privi,
In loc de o pereche,
Gasi-i in tava-ngramaditi,
Un munte de fornettte.
:P Mihaela Luca