Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Imi este dor, de zile de-altadata
Cind linistea se cuibarea la pieptul meu.
De ce se schimba viata dintr-o data,
De ce-i furtuna azi in pieptul meu?
Si cui sa spun amarul ce ma-neaca
Si cine-mi sterge lacrima ce sapa
Adinc obrazul imbatrinit devreme?

Zimbesc, dar zimbetu-i o masca,
Ca nimeni sa nu stie chinul meu,
Iar paru-ncepe sa-mi albeasca
Si-mi e din ce in ce mai greu!

Cuvintele...

Am vrut
S scriu despre mine,
Dar cuvintele s-au ascuns.
Am vrut
S scriu despre voi,
Dar n-am gsit cuvintele.
Am vrut
S scriu despre iarb,
Dar cuvintele parc
Au intrat n pmnt.
Am vrut
S scriu despre soare,
Dar cuvintele zburaser sus.
Atunci am neles,
C tot ce voiam eu s scriu
nsemna universul.
i am pus universul
ntr-un singur cuvnt,
IUBIRE.

D’ale noastre...

De douăzeci de ani încoace
Ne-am dovedit popor cuminte,
Când guvernanţi, ne cer în pace,
Să-i dăm cu inversu’-nainte.

O parte, chiar au progresat...
(Atât cât mintea lor i-a dus)
ªi s-au oprit, s-au aşezat
ªi stau cu inversul în sus.

Au apărut şi unii care,
În mintea mea aşa socot ,
În zarva asta din schimbare
ªi-au pierdut inversul de tot .

Sunt prea puţini care-au crezut
Că-n lumea ast-a nimănui,
Se poate lua de la-nceput
Cu inversul la locul lui.

Primăvara

aceleaşi cuvinte,
ca oamenii care se tem de cifra 13, de ceasurile rele dintr-o marţi,
de culoarea neagră a pisicii, de cântatul cocoşeşte al găinii,
de blestemul Urâtei (amintire din copilăria tatălui meu)
pe care o "alinia" bărbat-su, alături de puradei:
"La linie Urâto, Tanţa, Gogu şi Zorzan! "
spre a-i aplica, zilnic, corecţia (că de "fomeia trebuie bătută la timp că de nu...")
glasul şi grija bunicii când îmi zicea de deochi ("mă omoară Vasile dacă păţeşti ceva")
- asta era mamaie Floarea, dinspre tată,
bunica Wilma, dinspre mamă, nu credea în aşa ceva...sau poate nu mă credea chiar atât de frumoasă -
muşcatele ei erau cele mai frumoase şi caisul din curte, care avea de suferit din cauza dimensiunii mele,
neajungând la fructe, trăgeam de crengi până mă săturam de caise
locuinţele bunicilor aveau în comun geamurile prinse în toc de lemn ce nu ofereau o bună izolare
dar erau atât de transparente încât puteai observa sufletul proprietarilor...
cum spuneam,
aceleaşi cuvinte se amestecă
formând alte fraze
păstrând esenţa
ce se diluează acum după geamuri bine izolate, de termopan

(Autopsihanaliză - fragment - 2011-02-08)

Astăzi, mă tem să scriu…

Prea multă toamnă peste gânduri mute
ªi prea tăcut se-aude glasul serii.
Preumblă-n jur din rămăşiţa verii
Întemniţând din clipele trecute.

Astăzi mă tem să scriu. Prin neuitare,
Aleagă voci, cu glasul tău prin ele.
Parcă şi văd cum buzele-ţi rebele
Mă caută timid cu-o sărutare.

Mă-ntind în gând, să nu strivesc sărutul
ªi să te pierd în rămăşiţa verii.
Îmbălsămat în liniştea tăcerii
Mai schimb o amintire cu trecutul.

Azi n-o să scriu, mi-e frică şi mă sperii,
Prea multe clipe stau acum tăcute,
Prea multă toamnă peste gânduri mute
ªi prea tăcut se-aude glasul serii.