Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Question

Discuție deschisă în Versuri şi Epigrame

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Utilizator 09:41, 2 Noiembrie 2009

Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...

"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.

Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.

În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.

Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.

Eu m-am născut aici între cuvinte...

Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

Ultima modificare: Marți, 3 Noiembrie 2009

Răspunde Citează

253 mesaje

27864 vizualizări

23 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 15:52, 22 Februarie 2013

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (10)

Pagina 28

Pagina 30

Alte discuții în legătură

Sa ne oprim o clipa din goana zilnica...si sa ne tragem sufletul [i]A se citi pe indelete, incercand intelegerea fiecarui rand[/i]....... Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un ... (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului... Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o ... (vezi toată discuția)

justitiarul3 Utilizator · Answer 1 · 2011-05-10 08:27:14

În picătura mea de libertate

Pamflet adevărat

Am renunţat voit la libertate,
M-am coborât din peşteră sau pom,
M-am asumat cu numele de OM
ªi-am hotărât să construiesc cetate.

Am plâns, am râs şi-am inventat cuvântul.
Am inventat dorinţa şi speranţa,
Iubirea pentru om şi cutezanţa
ªi am crezut că voi schimba pământul.

Am vrut apoi un loc pentru câmpie,
O casă cu balcoane şi cerdac,
O curte cu piscină şi hamac
ªi-am transformat dorinţa-n lăcomie.

Din lăcomie s-a născut şi ura.
În ură s-a pierdut uşor iubirea.
Speranţa mi-a adus dezamăgirea
ªi cutezanţa stresul şi tortura.

Azi nu mai ştiu şi nici n-am înţeles
La ce mi-a folosit să ştiu cuvântul,
Când am stricat şi-am otrăvit pământul
Cătând o picătură de progres ?

Mi-e scârbă de progres şi de cetate.
M-am săturat de numele de OM.
Mă vreau din nou în peşteră sau pom,
În picătura mea de libertate.

justitiarul3 Utilizator · Answer 2 · 2011-05-12 11:10:59

Iertare…

Mi-e gându’-mpovarat de-atâta vină
ªi sufletul mai greu ca un păcat,
Că n-am ştiut măicuţa mea divină
Să-ţi port respectul, cât l-ai meritat.

M-am lepădat de tine scumpă mamă,
Fiind ruşinat de simplitatea ta.
Acum, cuvântul meu, plângând te chiamă,
Dar nu mai eşti aici a mă ierta.

Iar azi, când firul vieţii se destramă
ªi simt în vina mea cum mă priveşti,
Eu ştiu că bunătatea ta de mamă
Mai iartă de-acolo de unde eşti.

justitiarul3 Utilizator · Answer 3 · 2011-05-17 11:54:40

Să nu-mi luaţi dreptul meu de floare

Să nu-mi luaţi roua dimineţii
ªi nici sclipirea ei de soare.
Eu m-am născut simbolul vieţii
ªi lacrima mângâietoare.

M-aţi curs petală cu petală
În clipele de rătăcire,
Cătând în joaca lor letală
Răspunsul vostru de iubire.

ªi n-a trecut prin cer iubire,
ªi nici iubire pe pământ
Nescrisă-n trupul meu subţire
Cu-o lacrimă şi-un legământ.

ªi n-a trecut prin lume viaţă
Să nu-mi arunce o privire,
Cerându-mi parcă o povaţă,
O mângâiere… sau iubire.

ªi n-am lăsat nemângâiată
Privire-n dor rătăcitoare,
Nici inima îndurerată.
Să nu-mi luaţi dreptul meu de floare.

justitiarul3 Utilizator · Answer 4 · 2011-05-18 15:38:53

De ce... ?

De ce-au trecut prin lume iubirea şi durerea ?
De ce pe amândouă, într-una le legăm ?
De ce ne doare-atunci când ascultăm tăcerea ?
De ce iertarea vine şi noi o alungăm ?

Mai lasă-mi pentru-o clipă, secunda de iertare,
Opreşte timpu’-n loc… să pot a înţelege,
De ce iubirea noastră atât de mult ne doare,
Ce patimă le leagă, ce dragoste, ce lege ?

Ce nevăzute doruri se-ascund între ruine
Rămase-n destrămarea trecutelor iubiri ?
Atâta nor se-adună sub vălul ce le ţine.
Cum de se pot ascunde, şi dor, în amintiri ?

De ce ne iese-ntr-una trecutul înainte ?
De ce uitarea fuge de clipe care dor ?
Răspunsuri neştiute, nescrise de cuvinte.
Secunde mari de timp… ascunse sub zăvor.

justitiarul3 Utilizator · Answer 5 · 2011-05-24 08:34:13

Când am să plec nici timpul n-o să ştie…

Azi mă îmbrac în tine, poezie.
Vin sărbători, trecute peste vreme,
Începe neputinţa să le cheme
ªi trebuie să fiu la datorie.

Tu eşti doar haina mea de împrumut,
Croită din cuvânt şi zile multe
Nepuse tinereţii să le-asculte
ªi care peste mine au trecut.

Când am să plec, nici timpul n-o să ştie.
Căci eu sunt tu… şi tu ca mine eşti,
Ai să rămâi aici să povesteşti…
Iar eu, ascuns în tine, poezie.