Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Question

Discuție deschisă în Versuri şi Epigrame

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Utilizator 09:41, 2 Noiembrie 2009

Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...

"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.

Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.

În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.

Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.

Eu m-am născut aici între cuvinte...

Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

Ultima modificare: Marți, 3 Noiembrie 2009

Răspunde Citează

253 mesaje

27856 vizualizări

23 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 15:52, 22 Februarie 2013

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (10)

Pagina 32

Pagina 34

Alte discuții în legătură

Sa ne oprim o clipa din goana zilnica...si sa ne tragem sufletul [i]A se citi pe indelete, incercand intelegerea fiecarui rand[/i]....... Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un ... (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului... Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o ... (vezi toată discuția)

justitiarul3 Utilizator · Answer 1 · 2011-09-10 10:46:38

Nu căutaţi iubirea prea departe...

Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.

Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.

În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
ªi este-acolo sus şi-n zori când ele pier.

Câtă iubire Doamne ai pus pe lângă noi !
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne… călcăm peste iubire.

justitiarul3 Utilizator · Answer 2 · 2011-09-12 20:32:59

Parodie de toamnă…

Ne pleacă pe rând amintirile verii,
Verdeaţa din frunze se scurge tăcută
Pe-o cale ascunsă, de noi neştiută,
Iar o parte din zi se dăruie serii.

Sunt semne că toamna începe să vină.
Priveliştea-n jur e urâtă şi sumbră,
Cad frunze din pom şi se-aşează pe umbră.
Din toamnă... s-a dus nelipsita grădină.

Azi omul modern are alte metehne.
ªi ceapă şi varză, ia totul de-a gata,
Ignoră total ce-a-nvatat de la tata.
Nici focul în cas’ nu-l mai face cu lemne.

E totul schimbat, obiceiul şi portul.
Parcă toamnele vechi s-au dus la plimbare.
A rămas în poveşti scârţăitul de care.
Conservele toamnei… aşteaptă importul.

justitiarul3 Utilizator · Answer 3 · 2011-09-14 22:31:55

Când am să-învăţ să scriu…

Simt cum te doare timpul peste tăcute gânduri,
Cum cauţi regăsirea, prin vechile-amintiri.
Singurătatea nopţii, din nelipsite rânduri,
Te strânge precum zidul pe Ana-n mânăstiri.

Nici ochii nu mai au din lacrima-ţi tăcută.
A liniştii tăcere mai rău ca timpul doare.
Pierdută-n voia sorţii pe-o cale neştiută,
Cu gândul la o vorbă, un rând, o dezmierdare.

Când am să-învăţ să scriu, am să-ţi întind cărare,
S-aştern pe ea petale… poemele iubirii.
Nici eu n-am să mai simt cum neiubirea doare,
Nici tu, în nopţi tăcute, durerea despărţirii.

justitiarul3 Utilizator · Answer 4 · 2011-09-21 20:58:29

Mă scrie timpul azi în două toamne…

Astăzi, ne scrie timpul inc-o toamnă,
Cu-același farmec și cu iz de doamnă.
Și-aceeași frunză grea și ruginită
Se-așează peste tâmpla-încărunțită.

Câmpia schimbă verdele cu glodul.
Hambarul, goliciunea lui cu rodul.
Se varsă peste noi miros de brumă
Când mustu’-n căni mai face încă spumă.

Borcanele s-au pregătit și ele
Să-i găzduiasca iernii gogonele.
Și printre nuci și mere sau gutui,
Parfumul e și el la locul lui.

Nici nu mai știi din toamnă ce să iei.
Iar viața… are și ea toamna ei.
Cum trece vremea peste mine Doamne !
Mă scrie timpul azi în două toamne.

justitiarul3 Utilizator · Answer 5 · 2011-09-23 09:34:50

Tu ingerul iubirii…

De unde vii,
Tu, al iubirii sol ?
Crescut parcă-n
A cerului gradină.
Eu te-am primit
În sufletul meu gol,
Cu chipul tău
Și vocea ta divină.
Prin ea, tu curgi,
Din zâmbetul astral,
Iubirea efemeră,
Prin alba strălucire
De crin imperial.
Tu, hrană,
Pentru sufletu-mi
Flămând,
Mi-ai inundat
Cel mai lăuntric gând.
Te uită-n ochii mei
Și vezi că plâng.
E lacrima iubirii.
Am strâns din vocea ta
Cuvintele de dor,
Și-acum... cu ele plâng.
E plânsul fericirii.