Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Question

Discuție deschisă în Versuri şi Epigrame

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Utilizator 09:41, 2 Noiembrie 2009

Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...

"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.

Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.

În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.

Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.

Eu m-am născut aici între cuvinte...

Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

Ultima modificare: Marți, 3 Noiembrie 2009

Răspunde Citează

253 mesaje

28064 vizualizări

23 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 15:52, 22 Februarie 2013

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (10)

Pagina 21

Pagina 23

Alte discuții în legătură

Sa ne oprim o clipa din goana zilnica...si sa ne tragem sufletul [i]A se citi pe indelete, incercand intelegerea fiecarui rand[/i]....... Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un ... (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului... Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o ... (vezi toată discuția)

ContSters163988 Utilizator · Answer 1 · 2010-10-24 18:12:24

Transcendenţă

Cărarea de vise se-aşterne ca un gând ne-ntrerupt,
Cetatea de stele s-a scurs, pe sufletul nostru-i strivită
În timpul ce nu are vreme şi sfâşie taina abrupt...
Ne ploua cu dor şi amurguri într-o-ncântare şoptită.

Ne duce amurgul spre ziua de mâine şi-apoi
Ne poartă simţirea-n acorduri de liră
La porţile-nchise spre raiul din noi
ªi pământeni şi îngeri se miră.

Se scurge timpul, risipesc
nisipul din clepsidră...
doar doua cuvinte
şoptesc...

justitiarul3 Utilizator · Answer 2 · 2010-11-01 15:28:46

Te caut…

Te caut ca pe-un vis din amintiri,
Rătăcitor în timp şi-ntre destine.
Mă urmăresc speranţe şi zidiri
Nestinse-n teama dorului de tine.

Să ne unim cărările târzii
Pierdute-n colbul drumului de seară.
Respectul sfânt de-a-ncepe o noua zi,
Să luăm singurătăţii din povară.

ªi-atâtea vorbe, gânduri şi dureri
Ce-am strâns în clipe singure şi mute,
Le-om depana-n tomnaticele seri
ªi-om pune bătrâneţea să le-asculte.

ContSters163988 Utilizator · Answer 3 · 2010-11-04 16:29:56

Revelatie

Din turnu-nalt -
de dincolo de clipă -
suavă muzică răzbate
'n-atât de multe umbre
şi te-am găsit
şi te-am pierdut
şi-n piept la mine bat
frânturi de cioburi colorate

justitiarul3 Utilizator · Answer 4 · 2010-11-09 10:08:28

Tu OM

Tu, strop de timp, strivit de univers ;
Păcat egal în propria-ţi povară,
Ţi-ai scuturat destinul necules
Sortindu-i paradisului să doară.

Necugetat de trist te-ai înrolat
În propria-ţi durere şi osânda,
Mergând din bucurie în păcat,
În vorba rea din cugetarea blândă.

Strecori acum prin urmele-ţi de paşi,
Cărări ocolitore printre rele.
Ce trebuia în urma ta să laşi
Ai aruncat spre ceruri printre stele.

Stăpân te-ai vrut, pe tot ce poartă viu.
Robit de lăcomie şi dorinţă,
Ai apucat cărarea spre pustiu
ªi te-ai trezit stăpân pe neputinţă.

Te-au umilit dorinţe şi-mpăcări
Pretinse de-a greşelilor iertare.
N-ai învăţat nimic din încercări…
Te-ai învelit cu ură şi uitare.

ªi-acum când pleci, altarul ţie-ntinat.
Te-ai învârtit destul prin nemurire.
Atâtea lucruri sunt de îndreptat
ªi-atâtea de-nţeles la despărţire.

De unde vin şi vise şi dureri !?
De ce curg lacrimi pline de fiori
Când ai ajuns să nu mai ai puteri ?
Unde se duce sufletul când mori ?

justitiarul3 Utilizator · Answer 5 · 2010-11-24 12:30:45

Nu rupeţi flori din picături de rouă…

Un curcubeu în margini de amurg
Stropind pământul în culori măiastre,
Sunt visele de iarnă care curg
Prin mângâierea sufletelor noastre.

Sunt bucurii ce s-au născut din dor,
Să ducă bucurie mai departe.
Ne ceartă gândul cu parfumul lor
ªi ne-nsotesc în naştere şi moarte.

Din curcubeu şi-au adunat culori
Să-ndeplineasca sfânta lor menire,
Din ceruri şi-au luat zâmbetul de flori,
Din picături de rouă… strălucire

Ascultă glasul lor fără cuvinte
Rostit doar din petală şi culoare.
Priveşte chipul prins în rugăminte
Să nu-l desprinzi de razele de soare.

Nu rupeţi flori din picături de rouă,
Nu le striviţi iubirea îngerească,
Puţinul lor ni-l dăruiesc doar nouă.
Priviţi doar… şi lăsaţi-le să crească.