Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...
"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.
Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.
În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.
Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.
Eu m-am născut aici între cuvinte...
Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.
Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.
Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.
Sa iti fi aparut in vis...ma indoiesc.
Caci al meu paradis nu e celesc...
Dar poate chiar chemarea ta, de inger bland,
Eu ...nu am cunoscut-o-acum....De fapt nicicand...
Iti multumesc ca mi-ai raspuns prin vers...
Te-ai slobozit, usor... de Univers...
Ce-o fi in mintea ta ...nu stiu....
La mine este gol...este pustiu...
Dar vreau sa stii...ca de ma chemi,
EU am sa viu :bow:sa nu te temi...
Mi-ai desenat pe vis iubirea din poeme
ªi din priviri mi-ai scris culoare de apus
Pierdută-n rătăciri tristeţea mea se teme
De umbra fericirii şi zâmbetul nespus...
M-am perindat în timp printre pereţii lumii
Am scris cerşind cuvinte petalelor de crin
Imperiala floare purtând culoarea spumii
E gol şi astăzi cerul... de freamătul divin
Ne vom întoarce-n gânduri pe leagănul lăsat
Talazului de aur crescut în umbra mării
Să ne trăim puţinul din visul ce-am visat
Într-o poveste scrisă din patima uitării