Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

Bine v-am regasit!

:vishenka:


Motto:

Superlativ

Cel mai frumos sentiment
il am atunci cand ploua;
Cea mai frumoasa floare
e cea plina cu roua;
Cel mai frumos gand
il am cand vad oameni cinstiti;
Cea mai frumoasa dorinta
este sa vad oameni de oameni iubiti...
Cel mai frumos trandafir inflorit
este cel daruit de natura NATURII.


Incertitudini abisale

Se aud pasi
Cadentati
Ca o ploaie de toamna
Tarzie
E clipa ce-n noi s-a inscris
Si dorul ce vrea
Cu ardoare
Sa stie...

E mult prea aproape
departe de tot
E mult prea strain...
O zi, ca o noapte,
Se arata-ntre noi
In ganduri si soapte...

Desprindem din vis:
O clipa ce pare
Mai lunga decat un abis...

E, poate, mai mult decat stim,
E, poate, mai mult decat vrem,
Si, poate, nimic din toate acestea.
E, poate, o intrare secreta?!
E, poate un demon?
Sau, poate, un sfant?!
Nici fluturi...
nici vorbe,
nici ganduri nu sunt...

Mihaela Popa
(alias "mihaelafree" / "Mihaela3")

Ninsoare de august
 
A nins cu nori
Si-ai trimis, cu prima ninsoare,
Sarutul prin miresme de flori.
A nins cu dor
Si-ai trimis, cu-a vantului pala,
Petale si stropi de fiori.
A nins
Ca sa-ngheti lacrimi
Si vantul sa stea neclintit.
Efemera clipa in etern s-o strecori
Pianului pe clape i-a nins,
Pe fiecare clapa, in nota potrivita,
Sa auzi tacerea
Si fiecare zi sa.-ti fie-nsorita

Mihaela Popa

Să trăieşti frumos, e o adevărată artă
iar umerii tăi, greutatea vieţii poartă.
În viaţă, e bine să ştii să visezi
şi-n visele tale, cu tărie să crezi!

Să oferi bucurie, să ştii să şi speri,
viaţa poate fi frumoasă, nicicând să disperi!
Bucură-ţi privirea de soare şi flori
dragostea-i eternă şi-ţi dăruieste mii de fiori!

Muzica bună, ascult-o tot mereu,
nimic, niciodată nu-ţi va părea greu!
Umple-ţi sufletul cu frumuseţe
trăieşte-ţi întreaga viaţă cu sete!

Afacere de criză...

pur românească

A fost descoperită la noi, aci, într-un sat,
Pe malul lui Danubius, mai jos de Calafat,
Când un ţăran cu minte şi spirit gospodar
A vrut să facă bani... din ce ? din bălegar.

Stând el aşa-ntr-o zi cu ochii duşi departe
Pe malul lui Danubius, dar pe cealaltă parte
Unde avea de-o vreme nişte bulgari amici,
I-a năzărit ideea s-apuce de chirpici.

A socotit, a scris... a şters, a calculat
ªi dup-o săptămâna, ce mai, s-a apucat.
La început, pe zi, făcea o curte plină.
Apoi, uşor, uşor, s-a-ntins şi în grădină.

Nici n-aş putea să spun cam câţi făcea pe zi,
Vecinii spun că sute, ba alţii spun că mii.
Dar cel mai greu mister ce-a zăpăcit cătunul,
Era... că-n zorii zilei, nu mai avea niciunul.

Au delegat atunci preotul şi primarul
Să meargă-a lămuri cum e cu... bălegarul.
Dar cel mai important să afle şi indicii;
Când vine noaptea neagră unde dispar chirpicii.

Cum au intrat în curte (nefiind nici el prea prost)
A înţeles din prima al vizitei lor rost
Nu va mai frământaţi, uite, vă spun şi vouă,
Trec noaptea la bulgari, chirpicul, două ouă.

De le vedeai mirarea credeai că-nebunesc.
Ce faci cu-atâtea ouă, au întrebat firesc ?
Le dau la olandezi... la patru mii de ouă
Ei îmi trimit o vacă, ba unii chiar şi două.

Hai, lasă-mă vecine cu vorba ta de clacă,
Nu văd la tine-n curte nici urmă de vre-o vacă.
La ce mi-ar trebui, când am atâta treabă... ?
Doar trec pe lângă mine şi încă-n mare grabă.

Afacerea-i făcută să aibă multe uşi,
De-acolo din Olanda se duc direct la ruşi.
Ia uite lucru dracu, afacere, nu glume...
O bâlbâi primaru’..., mai, mai, să facă spume.

Abia acu’-nţeleg, mi s-a aprins scânteia,
Afacere la cheie... şi pe la ruşi e cheia.
Ei, vezi, aici e cheia afacerii... cum zici,
Păi ei dau bălegarul cu care fac chirpici.

Cu cocoşi şi cu găini...

Să tot fie vreo trei zile, când vecinul meu Costel
A plecat în deplasare şi şi-a luat soaţa cu el
La avicola din Cornu, într-un schimb de informaţii.
(A-nvatat despre găini, de cocoşi şi alte naţii)

Prima zi fu de rutină, mai curând ca o plimbare,
Au făcut vre-o patru ture cât era ferma de mare,
Cu un ghid din partea casei ce explică ce şi cum.
(Mai să plagă de picioare străbătând atâta drum)

Aşa... după prima oră, vrând s-arate că-i isteţ
L-apucă pe ghid de-o mână şi cu una spre coteţ;
La aşa găini drăguţe şi la puii lor frumoşi
Mă şi mir, zice Costel, că nu au nici-un cocoş !

Cum să nu, răspunde ghidul, chiar în cuşca următoare
Sunt cocoşi din rasa albă şi cu pene la picioare,
Cinci călcări la prima oră, sunt cocoşi de patru stele.
La urechea lui o voce... ia ascultă tu Costele

La o cuşcă mai încolo... altă rasă, alţi cocoşi
Pintenaţi nevoie mare, creste lungi şi arţăgoşi.
Opt călcări, le zise ghidul, dar şi ei sunt de cinci stele.
La ureche-aceaşi voce... ia ascultă tu Costele

Se făcu că nu aude şi-ntreba aşa-n surdină,
Toate astea opt călcări le fac doar la o găina ?
La mai multe, zise ghidul. Tresărind ca o scânteie
Se-apleca şi-i spuse-n şoaptă... ia ascultă tu femeie.