Incredintare minor catre tata

Din nefericire, mi se intampla in nenumarate cazuri sa aud cat de prost merg lucrurile bune din tara asta...
Mi se intampla sa aud ca este rau aia sau ailalta si, pe cand omul incepe sa auda ca sa vezi ca asa este si in alte tari, iacata ca nu crede.
Alteori, nu-i convine si spoune ca luam ce-i mai rau din afara...
Cu alta cuvinte, legea x e buna la nemti, francezi etc., dar e proasta la noi... pentru ca nu e acceptata, nu e cunoscuta, pentru ca justitiabilul roman nu are nici cunostinte despre lege si nici incredere in sistem. Si-l refuza asa, pe de-a-ntregul, fara sa vaza ca o mai fi si cate ceva bun in el...

Dispozitiile prevazute in legea 272/2004 cu privire la ascultarea minorului nu sunt scoase atat de mult din capul legiuitorului roman care poate ca avea prea mare incredere in discernamantul si educatia propriului prunc...
Aceste prevederi exista impuse prin Conventia din 1989 cu privire la drepturile copilului la care Romania este parte.
Acest drept al minorului de a-si exprima punctul de vedere (da, si cand e sa fie internat sau supus altei proceduri legale/medicale/educative etc.) este consacrat prin acte internationale.
"copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformitate cu regulile de procedură din legislaţia naţională."

Personal, nu cunosc instanta care sa se lase dusa de nas ca necunoscatorii de catre opinia unui copil de 5 sau 9 sau 12 ani.
Exista oricand posibilitatea de a arata instantei ca un copil poate sa vrea la unul dintre parinti pentrj ca i s-a promis ceva de bine sau ca i s-a spus ca va evita ceva de rau si da, instante care tin cont de asta am vazut...
Exista si posibilitatea de a audia minorul cu un psiholog prezent care poate inca o data sa vada cat de artificial sau natural raspunde copilul.
Am avut si caz in care instanta l-a intrebat pe minorul de 4 ani de ce vrea la parintele x si i s-a raspuns ca celalalt nu-i da dulciuri si ca x i-a promis un dulap intreg cu dulciuri in camera lui. :D

Un minor nu are discernamantul complet format, ca altfel nu ar fi nevoie de incredintari; asta nu inseamna ca nu are o idee despre viata si ca nu e corect sa fie intrebat ce vrea si de ce. Ei nu sunt animale sau plante, au posibilitatea de a transmite un mesaj si atata tot garanteaza si legea si Conventia amintita.

Fiece intrebare are un raspuns si fiece situatie dificila are posibilitati de rezolvare. Exista posibilitati de dovezi in fiece caz in parte, se pot face muuuulte pentru a arata unei instante anumite situatii... si imposibilitatea noastra de a dovedi nu inseamna ca sistemul este prost.

Minorul de 5 ani a fost audiat exact in ziua in care s-a judecat procesul. Dupa audiere au urmat interogatoriile, martorii (cate unul de fiecare parte) si apoi s-a respins expertiza medicala a copilului care urma sa dovedeasca starea grava de sanatate in care acesta a ajuns in perioada septembrie 2008 (cand mama copilului a externat copilul contar avizului medicului) - ianuarie 2010.
Daca s-a respins expertiza inseamna ori ca instanta a inteles situatia si expertiza nu mai avea rost (mama copilului nici la interogatoriu nu a recunoscut diagnosticele copilului), ori nu a inteles, dar nici nu a dorit sa aiba alte dovezi.
Procesul s-a judecat pe 1 februarie 2010, s-a amanat pronuntarea pana pe 8 februarie 2010, apoi s-a amanat din nou pronuntarea pana pe 15 februarie 2010.
Ce ar putea sa insemne aceste amanari repetate ale pronuntarii sentintei pe fond?

POate insemna unul dintre mai multe lucruri: ca instanta are la ce se gandi serios, ca probatoriul e stufos, ca nu stie ce sa decida, ca nu are timpul necesar studierii dosarului, ca are multe pronuntari si/sau altele de facut in aceasta perioada...
Sper ca ati depus concluzii scrise dupa amanari ca sa se vada pozitia dv. dupa administrarea tuturor probelor si modul in care dv. le interpretati.
Sa ne spuneti si noua ce a decis instanta! Succes!

Robert68 a scris:

Minorul de 5 ani a fost audiat exact in ziua in care s-a judecat procesul. Dupa audiere au urmat interogatoriile, martorii (cate unul de fiecare parte) si apoi s-a respins expertiza medicala a copilului care urma sa dovedeasca starea grava de sanatate in care acesta a ajuns in perioada septembrie 2008 (cand mama copilului a externat copilul contar avizului medicului) - ianuarie 2010.
Daca s-a respins expertiza inseamna ori ca instanta a inteles situatia si expertiza nu mai avea rost (mama copilului nici la interogatoriu nu a recunoscut diagnosticele copilului), ori nu a inteles, dar nici nu a dorit sa aiba alte dovezi.
Procesul s-a judecat pe 1 februarie 2010, s-a amanat pronuntarea pana pe 8 februarie 2010, apoi s-a amanat din nou pronuntarea pana pe 15 februarie 2010.
Ce ar putea sa insemne aceste amanari repetate ale pronuntarii sentintei pe fond?

Instanta pare sa analizeze ,,pe bune" cazul dvs.
Daca a audiat copilul de 5 ani chiar nu aveti ce zice indiferent cine va castiga incredintarea.
As fi curios la ce sector este procesul?
Foarte probabil ca este echilibrata situatia.


avocat Claudiu Lascoschi

Ete, na, ce, e vreo garantie ascultarea minorului de 5 ani? Hai, mai, Claudiu... De unde naiba reiese?
Pe bune, vii cu unele idei preconcepute, subiective, fara pic de temei.
Scrie undeva ca daca se audiaza minor de 5 ani hotararea e musai temeinica si legala? Ne facem idei fara baza reala... :(