Suntem casatoriti din mai 2006. In septembrie 2007 s-a nascut fetita noastra care in prezent are 2 ani si 2 luni. In prezent suntem in divort prima infatisare peste 2 saptamani.
- a participat la un curs de cristaloterapie in aprilie 2009 timp de o luna la Bucuresti fara acordul meu, timp in care stateam cu fetita singur.
- a participat la un curs de masterat la Sibiu spatamanal cu toate ca si in Alba era aceeasi specilaizare;
- Sotia a intrerupt concediul pt ingrijirea copilului, ca sa intre in politica cu 4 luni mai devreme . In 3 luni ajunge Presedinta Organizatie de Femei Alba (ea nu are 3 prieteni in Alba Iulia).
- Am probe concludente ca ma inseala cu Presedinte de partid de 50 de ani care o sprijina si o incurajeaza in aceasta perioada sa divorteze.(mesaje de dragoste, martori oculari);
- A participat si participa in continuare la sedinte si campanie electorala;
- Fetita este mereu lasata la o familie pana vin eu de la servici, neglijata ....
- Tainuieste cati bani are salariu si ii cheltuieste in scop personal;
- a facut credit si un card de credit fara sa ma consulte, toti bani ia cheltuit in interes personal, fara sa-i pese de copil;
- ea a depus prima divort pe motiv ca ma opun dezvoltarii carierei personale;
- recunoaste ca sunt un tata model si responsabil ;
- am salariul mai mare cu 500 de lei decat ea, am parintii casatoriti, am personal contract de de chirie pe grasoniera in care avem domiciliul;
- ea are parintii dovortati (soacra plecata in spania, tatal alcoolic), in prezent a fost si sanctionata la servici, are datorii la banci.
Va rog sa imi spuneti daca as avea sanse sa primesc fetita ? sau ce as mai putea ,,specula'' ca eu TATA sa pot obtine fetita, care este atasata de mine.
Pot face un Contract de Comodat, ma sprijina o familie din Alba, fetita fercventeaza o cresa de langa serviciul meu.
Va multumesc.
Ati avut avocat pana la urma? Ca e cam dificil sa fiti atat de implicat emotional si sa puteti aborda neutru, impartial si obiectiv cauza in fata judecatorului...
Oricum, am inteles ca ati dorit o expertiza care sa arata ca acel copil e bolnav in conditiile in care existau hartii din care deja reiesea acest lucru.
Asa incat, la o prima vedere, expertiza e pe muchie de cutit ca dovedire a necesitatii, utilitatii si concludentei sale in proces.
In plus, expertiza pare a fi fost ceruta peste termenul legal de propunere a probelor, asa incat... judecatorul are si el o procedura de urmat.
A fost copilul in observatia DGASPC, a existat un raport intocmit de ei, un punct de vedere din care sa reiasa cum vad ei ca ingrijeste mama si/sau tatal de copil?
Alte interventii neutre au existat?
Sincer, mai mult decat un avocat competent si dedicat nu stiu ce ati putea dori... POate ca trebuia atacata decizia de divort mai departe, la CEDO etc.
Nu stiu ce sa va mai spun, este extrem de dificil sa va ajutam fara sa cunoastem multe amanunte concrete, fara sa stim si sustinerile celeilalte parti, fara sa vedem ce anume sa combatem, fara sa stim cum anume a sustinut ea si ce (ca nu e copilul bolnav sau ca e dar are grija de el?)...
Am avut avocat. Cererile de probe ale mele (interogatoriu, martori, ancheta sociala, expertiza medicala medico-legala a copilului) au fost depuse la termen. Discutia despre expertiza medico-legala a copilului s-a prorogat si s-a respins dupa ce judecatoarea audiat ea minorul de 5 ani fara prezenta parintilor.
DGASPC nu va imaginati ca e o superautoritate in domeniul copiilor cu handicap. In realitate, anul acesta au consemnat ca baietelul meu de fapt nu are epilepsie, pe baza unui certificat medical emis de un cu totul alt doctor care nu il trata si nu il avea in observatie pe copil.
Procesul acesta nu este de divort, ci este de reincredintare a minoului catre tata. Urmatoarea faza a procesului acesta va fi apelul la TB, unde trebuie neaparat sa obtin aceasta proba cu expertiza medicala a copilului. Numai asa se va intelege de catre o instanta ca epilepsia nu este ca gripa, adica trece dupa un an. Mai mult decat atat, in tratarea epilepsiei conteaza foarte mult discernamantul apartinatorului in relatarea crizelor catre doctor, in schimb daca acest apartinator neaga cu desavarsire boala, el va nega si crizele.
Dosarul de la fond il am integral, fara declaratiile de martori si interogatorii, care oricum n-ar trebui sa fie atat de relevante intr-un caz medical atat de grav, cum sunt relevante inscrisurile, dar mai ale cum ar trebui sa fie expertiza.
Daca dv. vreti sa tratati judecatorii ca pe niste prosti care nu stiu ce inseamna epilepsia, daca trece sau nu... atunci sanse reale nu aveti in niciun sistem modern de drept.
De asemenea, daca cineva incearca sa va ajute si dv. ii sounetgi ca acesta nu e un proces de divort, din nevoia de a contrazice, atunci e inutila si interventia mea aici. Am spus ca poate trebuia atacata decizia de divort, nu sentinta de reincredintare; decizia aia de acum cativa ani, de la divort, aceea poate trebuia atacata pe capatul de cerere privind incredintarea minorului.
Prorogarea dupa discutia cu copilul imi pare o greseala, e cel putin ciudata; dar nu stiu dosarul, nu stiu daca a legat judele decizia privind proba expertizei de audierea minorului sau de alte probe din dosar etc.
Daca dv. considerat ca DGASPC nu are expertiza in domeniu, era indicata o expertiza extrajudiciara de la o autoritate in domeniu poate; convingea sau nu instanta de nevoia unei expertize judiciare, insa macar faceati ceva in plus.
Ca sa obtinem o proba in instan ta trebuie sa dovedim niste conditii indeplinite de cerinta noastra; cred ca va cramponati prea mult de nevoia expertizei; poate chiar e necesara, dar explicati-ne si noua de ce, cum schimba asta situatia de fapt.
Copilul a fost diagnosticat pentru prima data cu epilepsie dupa 2 ani de cand sentinta de divort si incredintare minor a devenit irevocabila. De atunci conditiile s-au schimbat mult, judecatoarea a avut in vedere acest lucru cand a respins exceptia de lucru judecat, conf art. 44 Codul Familiei. De asta am specificat ca nu e proces de divort, ci de reincredintare.
In situatia in care in august si septembrie 2008 Centrul National de Referinta impotriva Epilepsiei (adica Clinica de Neurologie Pediatrica a Spitalului Obregia) pune diagnosticul de epilepsie baietelului meu, iar in octombrie 2008 deja copilul figura in scriptele DGASPC sector 3 cu diagnosticul crize epileptice si cu aceasta ocazie i se scade si gradul de handicap, ce pot spune despre competenta lor mai mult?
Orice cadru medical la care a ajuns mama copilului cu acesta a recomandat internarea la Clinica de Neurologie Pediatrica pentru determinarea clara cauzelor epilepsiei si atunci aceasta a schimbat medicul in permanenta.
Tratamentul antiepileptic urmat de copil (la presiunea DGASPC) nu numai ca nu si-a atins scopul urmarit (adica crizele epileptice sa fie din ce in ce mai rare), dar a avut si urmari medicale grave, pentru ca nu a fost facut cu urmarirea lunara de specialitate a efectelor tratamentului. Nu as vrea sa intru in multe amanunte medicale, dar urmarirea efectelor se face prin analize de sange, deoarece medicamentul luat in doza prea mare devine toxic, periculos pentru copil, mai ales daca are mai multe handicapuri. Orice om cu cunostinte minime nu ar trebui sa treaca cu vederea faptul ca nu e normal ca un copil de 5 ani cu 23 kg in iulie 2009 sa ajunga la 35 kg in august, la 39 kg in noiembrie (consemnate in documente medicale) iar in prezent sa aiba 42 kg. Aceasta este partea medicala vizibila, masurabila, a toxicitatii medicamentului, specificat chiar in prospectul lui.
Acest lucru trebuie evidentiat prin expertiza medicala: evolutia medicala periculoasa pentru un copil cu multiple handicapuri neurologice, dar nu din vina medicului, ci din vina apartinatorului legal, deoarece refuza sa respecte in continuare recomandarile medicale.
Cat despre instante, ele confunda diagnosticul de "crize epileptice" cu diagnosticul de "epilepsie". Cati dintre noi cunosc faptul ca orice om sanatos poate avea crize epileptice, dar asta nu inseamna ca sufera de epilepsie?
De exemplu un copil mic cu temperatura mare poate fi diagnosticat cu crize epileptice, dar nu inseamna ca sufera de epilepsie. Criza epileptica trece, dar epilepsia nu. Tratamentul antiepileptic din pacate nu vindeca epilepsia, dar urmareste ca crizele epileptice (ca simptom) sa fie cat mai rare.
PS Nu am inteles (nu sunt de specialitate) cum mai poate fi atacata o sentinta irevocabila de divort cu incredintare minor, in acest proces. Binenteles ca am pomenit si am atasat la acest dosar sentinta de divort din 2006, pentru a arata ca nu mai sunt conditiile avute atunci in vedere.
trebuia sa va axati pe dezinteresul mamei, nu pe diagnosticul copilului, cazurile de ( re) incredintare se castiga doar daca reusiti sa convigeti instanta ca mama este denaturata..Daca acest lucru a fost facut si judecatorul nu a apreciat corect probele administrate aveti sanse in apel...daca insa nu, mai curand depuneti o noaua actiune si puneti probe noi...
Ca sa va faceti o idee...intr-un astfel de dosar am depus 120 de inscrisuri prin care demonstram cele sustinute de clientul meu( inclusiv declaratii olografe, certificate medicale, psihologice, ORICE am considerat ca poate ajuta cauzei) ..si am castigat...dar e treaba complicata dat iind cutuma instantelor ce minorul nu poate fi despartit de mama decat daca se probeaza ca e denaturata.
Incredintare minor
john25
Buna ziua,
am urmatoarea intrebare:
In cazul divortului intentat de sotia mea cum pot obtine tutela copilului minor(4 ani) ,precizez ca acum stam impreuna cu ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
icantemir, utilizator
mamade2pici 
dan_viorica