U.b.i.k., nu e chiar asa...
Adica ideea instantelor, ideea centrala, asta care suna atat de steril: "interesul superior al copilului" are o dimensiune practica extrem de importanta.
Mai exact, nu ma intereseaza pe mine, jude, ce culoare a ochilor ai, ce profesie ai, ce morala ai... ma intereseaza EXCLUSIV ceea ce tine de tine SI influienteaza copilul.
Asta se analizeaza atat prin prisma celui care cere copilul (adica ce anume ai tu de spui ca ii va fi bine copilului cu tine), cat si din prisma celui care combate acest lucru (adica de ce sustii tu ca acestui copil nu-i va fi bine la celalalt parinte?).
E destul de simplu si prin acest tip de gandire pot fi semnificative chestiuni de genul recidivei si/sau al moralitatii sau... nu pot fi relevante.
In toate cazurile, cu privire la infractionalitate, niciun jude nu poate argumenta ca nu ii da copilul spre crestere lui X pentru ca a furat ceva... asta se cheama discriminare si nu ar sta in picioare nici intr-o instanta superioara, dar nici intr-un eventual atac la CEDO al unei astfel de hotarari.
Adica inteleg ca poate fi relevant (de exemplu copilului ii place sa mai "ia" cate un creion, tricou de la colegi, fara ca acestia sa stie), sigur ca va avea relevanta daca unul dintre parinti e infractor, hot etc.
Dar... trebuie dovedit ca are legatura cu acel parinte (si nu cu, de exemplu, o simpla nevoie de a atrage atentia ambilor parinti asupra lui, ceea ce face ca infractionalitatea unuia dintre parinti sa apara ca irelevanta).
Exista psihologi si evaluari gratuite ale copiilor si instantele romane tin mult la aceste pareri; inca nu sunt foarte amanuntite, insa trebuie sa arat ca am vazut opinii realiste, abordari corecte in aceste raporturi.
In concluzie, orice caracteristica asociata unui parinte poate avea relevanta, insa nu are o importanta stabilita a priori. Ceea ce e corect, zic eu.
Si daca nu exista nici un element relevant care sa faca clar diferenta intre mama si tata , cui i se va incredinta copilul?
Sunt parteneri care fac societati comerciale impreuna si ei isi impart partile sociale bara/bara... adica 50-50...
Nu recomand o astfel de impartire niciodata, caci ea nu exista realmente in natura si pentru ca nici nu ar ajuta partile.
In orice relatie exista o parte care se impune si una care se supune, chiar si numai partial, pe capitole, cele doua completandu-se reciproc.
Astea fiind spuse, eu nu am prea vazut cazuri in care sa nu existe diferente intre cei doi parinti, fie ca sunt si plusuri si minusuri de ambele parti... si atunci, in functie de convingerea judelui, acesta decide.
Dar diferente vor exista mereu cu privire la: ancheta sociala, timpul pe care fiecare parinte il poate petrece cu copilul, cine s-a ocupat de copil pana atunci, la cine se afla copilul in prezent, unde stau parintii raportat la scoala copilului, de cine se simte copilul mai legat etc.
Ca sunt imense cazurile in care ambii parinti ar "merita" copilul, e drept, insa intr-o incredintare nu ne intereseaza ce merita parintii, dar ce merita copilul. Si, da, de foarte multe ori poate fi nedrept pentru celalalt parinte.
Din marea mea mica experienta in domeniu insa, in cazurile in care parintii evita de la bun inceput certurile cu privire la copil, si vizitele, si relatiile cu copilul sunt, ulterior, mai bune.
Asta e prima mea recomandare: nu va certati, colaborati.
E foarte frumos ce povestiti , dar exista cazuri in Romania in care tatii au stat in concediu postnatal si ofera orice doreste "onorata instanta" de la material pana la afectiune si atasament deosebit, comprtament ireprosabil etc etc etc
Si cum motiveaza instanta?????
"Mama este centrul universului unui copil!"
Totusi intre teorie si practica....sa ne uitam un pic in jur!
AVLIL a scris:
U.b.i.k., nu e chiar asa...
Eu n-am inteles care parte din postarea mea anterioara (am avut doua puncte) nu este "chiar asa" ori daca este toata afectata de acest viciu. In primul punct am sustinut ca ceea ce conteaza nu este atat afectiunea pe care unul din parinti o arata copilului ci ca parintele ii poate da o buna-crestereiar in al doilea ca nu exista reguli prestabilite de genul: daca mama are salariu ii dam ei copilul iar daca e casnica il dam lui etc. Atat
Revin si intreb: Care parte nu e chiar asa ?