Incredintare minor catre tata

Multumesc pt. raspunsuri.
Poate nu e chiar potrivit sa discut aici pe forum aceasta problema delicata.
Mama e dublu licentiata (si in teologie) si eu cred ca in mintea ei se produce o confuzie intre viata si canoanele oamenilor obisnuiti si cea a calugarilor/calugaritelor.
Tine cu strictete toate posturile. Asta nu e rau. Dar sa nu dai lapte / branza/ oua unor copii cu varste intre 4-12 ani pt. ca e post, nu mi se pare normal. Poate gresesc eu...
Merge la toate slujbele posibile, inclusiv trezind copiii la ora1,00 noaptea, pt. a merge la Sfantul Maslu (copii cu varste intre 4-12 ani, care adorm pur si simplu in biserica!).
Nu ia nici o hotarare importanta, daca nu intreaba in prealabil nu stiu ce preot cu har. Eu consider asta lipsa de discernamant. Poate gresesc.
Acel preot a ajuns sa faca parte din viata ei, in sensul ca mergea pana acolo cu spovedania sau cu cerinta de sfaturi, incat si referitor la viata intima cerea cele mai... puerile indrumari pe care apoi le interpreteaza dupa propriul plac. Aici este pericolul. Sau cel putin asta cred eu.Poate considerati ca e normal sa ceri voie de la duhovnic cand sa te culci cu sotul tau?
Scuze daca acest mesaj vi se pare aberant.
Dar e o situatie reala.
Situatie pe care o intalnesc zi de zi, cu alti protagonisti.
E adevarat, traiesc acum intr-o zona in care lumea s-a indreptat, cu o ultima speranta, catre credinta. Si preotii s-au trezit asaltati. Dar au inteles oare responsabilitatea pe care o au? Iar cei care se indreapta spre ei, stiu sa "traduca" sfaturile lor?
Si culmea! O multime de oameni cu stare (doctori, politicieni, afaceristi) vin continuu la aceste manastiri, pt. sfaturi. Eu nu contest ca e ceva anormal in asta (ma gandesc chiar la Stefan cel Mare) dar sa vii saptamanal sau ori de cate ori ai o problema... Poate sunt eu anormala sau prea am luat viata asa cum e ... Am fost si eu o data, de ce sa mint... Si preotul acela mi-a confirmat urmatoarele: nu e post numai acela trupesc, iertarea si impacarea cu sine sunt mai importante, conteaza ce lasi in urma si cat de senin te vei prezenta in fata Domnului. Si nu m-a blamat sau condamnat pt. cum ma imbrac sau pentru ca-mi traiesc viata din plin.
Vai, cad in ridicol!
Dar, cum sa convingi o instanta ca, poate, copiilor le-ar fi mai bine alaturi de un tata care se inscrie in asa-zisa normalitate : are un comportament decent si respectuos cu toate lumea, nu se cearta cu nimeni (mama in schimb s-a certat cu 90% din comunitate pe motive religioase chiar puerile, ca nu poarta batic sau fusta lunga sau ca nu vine la biserica) are un serviciu la care este apreciat (mama nu s-a adaptat la nici un loc de munca, datorita acelorasi convingeri pe care ar dori sa le impuna cu forta) are grija de copii, dar n-a mai putut convietui cu o astfel de femeie. E foarte dificil sa convingi pe cineva din comunitate sa depuna marturie.
Iar expertiza s-a cerut, daca se va incuviinta...
Iar avocati asa ca dvs. cei de pe forum, nu vin la instante pierdute undeva pe harta...
Asa am ajuns eu, un consilier juridic cu o casa de vacanta in zona, sa mi se ceara sfaturi... Poate ma luminati ce le-as putea spune. Desi e grozav de delicat.
Si nu regret nici o clipa hotararea pe care am luat-o in tinerete, aceea de a nu practica avocatura.

@ Doamna Fodor Carmen. Postarea dumneavoastra m-a impresionat profund.

Suntem invitati la evanghelizare, slujbe, discursuri, etc. pentru a afla lucruri pe care deja le stim. Nu religia este cea care ne lipseste ci credinta, or credinta nu se dobandeste prin slujbe, parastase si posturi ci luptand ca Iacob, cu tot sufletul, cu toata carnea, tot sangele si toata inima, insa nu doar o noapte ci intreaga viata.
Se zice ca preotul e mijlocitor intre om si Dumnezeu.N-am auzit ca diavolul sa aiba nevoie de mijlocitori. Atunci Domnul Atotputernic de ce ar avea nevoie de ei?
Adalbert Gabriel Gazdovici


1. LEGEA
Legea nr. 272/2004

art. 25 alin. 2
Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei
religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de
maturitate a acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un
anumit cult religios.
art. 89 alin. 1
Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei
persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata
de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.
art. 306 Cod pen.
Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinti sau de orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 12 ani.

2. FAPTELE
- trezeste copiii la ora1,00 noaptea, pt. a merge la Sfantul Maslu (copii cu varste intre 4-12 ani, care adorm pur si simplu in biserica!)
- nu da lapte / branza/ oua unor copii cu varste intre 4-12 ani pt. ca e post
- mama s-a certat cu 90% din comunitate pe motive religioase
- mama nu s-a adaptat la nici un loc de munca, datorita acelorasi convingeri pe care ar dori sa le impuna cu forta

Concluziile mele
3. Trebuie sesizata DGASPC pentru ca ceea ce face femeia aceea imbraca forma abuzului iar copii trebuie protejati cu orice chip de astfel de manifestari. Copii sunt de o curatenie sufleteasca ce nu are nevoie de nici un fel de post dupa cum nici albul imaculat nu are nevoie de detergent pentru simplul motiv ca ceea ce este imaculat nu mai poate fi curatat.
4. Sunt sigur ca in tulburarea sa femeia aceea crede ca astfel le face un bine copiilor (exista destule exemple chiar si din literatura, acum in vine in minte doar exemplul unui tata fanatic din "Mai mult decat oameni" de Theodore Sturgeon) insa aceasta credinta gresita poate sa o exonereze eventual de vinovatia penala (ori de raspunderea inaintea Domnului - iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac) insa copiii merita o viata in care sa poata fi hraniti cum trebuie pentru varsta lor, sa poata calatori in liniste prin somnul lor dulce in gradinile visate ale Raiului fara sa fie ridicati noaptea din paturi pentru a fi tarati in fata unor oameni pe care Domnul Iubirii si Stapanul Muzicii i-ar rusina cu cuvintele Sale (ce fel de preot e acela care vazand o mama ca face asa ceva cu copiii ei nu o dojeneste?); copiii acestia merita un viitor in care sa poata asculta de propriul suflet si de propria constiinta (nemalformate de ura), sa-i iubeasca la fel pe toti oamenii, indiferent ca sunt crestini ortodocsi, catolici, protestanti, musulmani, evrei, budhisti, vaishnava, bahai, sikh, etc.

Multumesc pentru indrumari, d-le avocat U.B.I.C.

AVLIL a scris:

Domnule custodie, eu din practica va spun, din practica mea... nu pot discuta cazuri generice, insuficient prezentate... cert e ca toata dreptatea din lume iti poate fi negata cu o aparare improprie, cu dovezi improprii...
Cum spuneam, adevarul juridic nu e de natura divina, asa incat nu e unul absolut.

Inteleg considerentele pentru care credeti ca " o aparare improprie, cu dovezi improprii" a dus la pierdere procesului de catre tata...dar....

Ce dovezi trebuie sa aduca un tata ca sa schimbe convingerea unei instante ca mama la modul general reprezinta centrul universului unui copil !
Cu ce sa convingi o instanta "formata" de pa bancile INM cu aceasta mentalitate, ca este in interesul unui copil sa distrugi acest "univers" si ca , se poate forma alt alt univers in jurul tatalui?

Asa cum am sustinut de mai bine de un an "afectiunea materna" este baza incredintarii in procesle din Romania. Inteleg ca nu vreti sa vedeti aceste aspecte...dar...v-am dat nenumarate exemple din diferite spete,iar majoritatea domnilor avocati au negat aceasta "afectiune materna". Iata inca un exemplu :

"Ambii parinti manifesta afectiune fata de minor, dar vârsta actuala a copilului si nevoile specifice acestuia impun cu necesitate prezenta si afectiunea materna, absolut necesare pentru o buna dezvoltare fizica si psihica, mai ales în conditiile în care si mama doreste sa fie alaturi de copil, îi poate oferi conditii materiale corespunzatoare, manifesta afectiune, grija si interes pentru cresterea si îngrijirea lui.
În acest context, nu se poate sustine ca schimbarea mediului în care a crescut pâna în prezent si încredintarea sa la mama ar putea sa îi influenteze negativ procesul de crestere si dezvoltare, dupa cum a sustinut pârâtul si nici nu se poate sustine ca reclamanta ar fi manifestat dezinteres si lipsa de preocupare pentru copil."

Nu mai continui ca sa nu fiu acuzat de "misoginism" asa cum zicea un domn avocat, dar nu ii doresc in calitate de tata sa treaca prin ce am trecut eu.

CEDO nu este o solutie cate vreme "afectinea materna" nu este "facultativa" si nu este dependenta de un caz anume , si nici macar nu este la "aprecierea judecatorului". Doar cazurile in care mama nu isi demonstreaza minima conditie materiala si morala copilul va fi privat de aceasta "afectiune" (poate doar aceste cazuri sa treaca de CEDO daca copilul ii este incredintat totusi mamei) .

Cei care vor sa "aprofundeze" aceaste aspecte pot consulta site-urile www.csm1909.ro si www.inm-lex.ro unde sunt postate (incepand cu anul 2004 parca) toate subiectele (precum si baremurile) date la concursurile de admitere in INM si la cele de absolvire in INM.
Poate ne spune cineva daca a avut curajul sa incredinteze copului tatalui la un asemenea concurs (daca a fost data o speta de dreptul familiei cu incredintare minor)!

Mai multe nu mai zic!

u.b.i.k. a scris:

2. FAPTELE
- trezeste copiii la ora1,00 noaptea, pt. a merge la Sfantul Maslu (copii cu varste intre 4-12 ani, care adorm pur si simplu in biserica!)
- nu da lapte / branza/ oua unor copii cu varste intre 4-12 ani pt. ca e post
- mama s-a certat cu 90% din comunitate pe motive religioase
- mama nu s-a adaptat la nici un loc de munca, datorita acelorasi convingeri pe care ar dori sa le impuna cu forta

Concluziile mele
3. Trebuie sesizata DGASPC pentru ca ceea ce face femeia aceea imbraca forma abuzului iar copii trebuie protejati cu orice chip de astfel de manifestari. Copii sunt de o curatenie sufleteasca ce nu are nevoie de nici un fel de post dupa cum nici albul imaculat nu are nevoie de detergent pentru simplul motiv ca ceea ce este imaculat nu mai poate fi curatat.
4. Sunt sigur ca in tulburarea sa femeia aceea crede ca astfel le face un bine copiilor (exista destule exemple chiar si din literatura, acum in vine in minte doar exemplul unui tata fanatic din "Mai mult decat oameni" de Theodore Sturgeon) insa aceasta credinta gresita poate sa o exonereze eventual de vinovatia penala (ori de raspunderea inaintea Domnului - iarta-i, Doamne, caci nu stiu ce fac) insa copiii merita o viata in care sa poata fi hraniti cum trebuie pentru varsta lor, sa poata calatori in liniste prin somnul lor dulce in gradinile visate ale Raiului fara sa fie ridicati noaptea din paturi pentru a fi tarati in fata unor oameni pe care Domnul Iubirii si Stapanul Muzicii i-ar rusina cu cuvintele Sale (ce fel de preot e acela care vazand o mama ca face asa ceva cu copiii ei nu o dojeneste?); copiii acestia merita un viitor in care sa poata asculta de propriul suflet si de propria constiinta (nemalformate de ura), sa-i iubeasca la fel pe toti oamenii, indiferent ca sunt crestini ortodocsi, catolici, protestanti, musulmani, evrei, budhisti, vaishnava, bahai, sikh, etc.

Credeti ca vreun DGASPC o sa constate ca la ora 1.00 noaptea copiii sunt dusi la biserica? O sa constate in ancheta lor sociala ca acestia adorm la Sfantu Maslu? Si chiar daca ar constata (presupunand prin absurd), credeti ca vreun asistent social ar consemna acest lucru, considerand ca este abuz asupra copiilor? Ar insemna sa se lege la cap cand nu-i doare!
Haideti sa fim seriosi cu aceste DGASPC-uri, acestia nu fac decat formal anchetele. Au fost cazuri cu mult mai grave decat acestea si DGASPC-urile mult laudate s-au facut ca nu vad sau ca nu inteleg.
Pacat ca in Romania totul se face teoretic, dar practic nimeni nu se implica. Chiar si aceste sfaturi intalnite aici sunt teoretice, parctic toata lumea stie ca majoritatea DGASPC-urilor sunt de forma. Legea 272 este foarte frumoasa, s-au facut si multe manuale de implementare a acestei legi si mai frumoase, dar in realitate nimeni nu tine cont de ele pentru ca nu intereseaza pe nimeni. Totul este de forma. ([ link extern ] ).
Chiar daca ar exista un asistent social cat de cat mai pregatit si pornit sa aplice prevederile legii, capii DGASPC (adica directorii...) cenzureaza tot. Interesul lor este sa isi pastreze scaunele cat mai mult timp, iar pentru asta nu trebuie sa deranjezi...
Si apropo. cum se demonstreaza tulburarea asta a mamei copiilor? Care instanta va incuviinta o expertiza psihiatrica pentru mama, numai pentru faptul ca duce copiii la biserica?