Incredintare minor catre tata

U.b.i.k., am inteles poate incorect mesajul tau?
Imi parea ca sustii ca infractionalitatea unui parinte sau jobul de prostituata al altuia sunt importante raportate la calitatea de parinti a acestora...
Nu cred ca e chiar asa pentru ca uneori poate conta, alteori nu...

Domnule custodie, eu din practica va spun, din practica mea... nu pot discuta cazuri generice, insuficient prezentate... cert e ca toata dreptatea din lume iti poate fi negata cu o aparare improprie, cu dovezi improprii...
Cum spuneam, adevarul juridic nu e de natura divina, asa incat nu e unul absolut.

custodie.comuna a scris:

Si daca nu exista nici un element relevant care sa faca clar diferenta intre mama si tata , cui i se va incredinta copilul?

Dupa parerea mea, mamei fara drept de apel ( cu sanse de castig reale) pentru tata.
Daca instanta echilibreaza probatoriul indiferent ca tatal ar avea probe net superioare si ca numar si ca relevanta, copilul va fi incredintat mamei.
Parerea mea este ca procesele de dreptul familiei sunt tratate cu usurinta de catre instante daca mama este prezenta la judecata.Adica nu prea se vrea a se afla adevarul adevarat.Se incearca a se ajunge la acel minim probatoriu care sa ajute mama tinzandu-se in administrarea unui probatoriu catre acel adevar judiciar care rezulta din dosar.
Eu cred ca principala problema o constituie faptul ca unele instante nu pot accepta sa incredinteze minorul tatalui indiferent ce ar putea sa dovedeasca acesta.Aceasta este cea mai mare problema si nu prea vad cum ar putea fi inlaturata.
Eu cred ca exista instante care nu au incredintat niciodata un copil tatalui pentru ca pur si simplu nu poate...nu o lasa inima ca sa fiu mai explicit...

avocat Claudiu Lascoschi

Topicul acesta devine cam misogin (postarile gen antr si custodie ma indispun) asadar pentru mine, odata cu aceasta postare, devine subiect inchis.
@Avlil. Da Liliana, asta am scris: ca in umila mea opinie sexul parintelui este o chestiune usor irelevanta cand e vorba de incredintarea minorului insa moralitatea parintelui este o chestiune esentiala.
Sa vietuiesti impreuna cu o persoana care din unghiul de vedere al moralitatii se afla in alt univers poate fi optiunea oricarei persoane mature. Insa nici o instanta, nimeni, subliniez, NIMENI, nu ar trebui sa aiba dreptul sa incredinteze un minor unei persoane care vietuieste in alt univers moral decat cel in care ne contrazicem acum ;)
In ziua in care moralitatea va deveni irelevanta pentru intreaga noastra societate o sa-mi iau catrafusele sa ma mut intre cimpanzeii cu care (fizic) incepem sa ne asemanam cu totii dupa o anumita varsta.
dixit

Buna seara, d-le avocat U.B.I.K.
Imi place verbul dvs.
Eu nu sunt decat consilier juridic, dar subscriu opiniei dvs.
Cu destinul unui copil, NIMENI nu se poate juca. Iar chestiunea moralitatii este foarte bine punctata.
Chiar daca eu, personal, am intalnit persoane cu o moralitate dubioasa care aveau intr-adevar cele mai bune intentii fata de copiii lor... Pericolul exista, in anturaj, in acea clipa de neatentie... Si ce vina ar avea copilul pentru ca acest pericol permanent sa planeze asupra lui?

U.B.I.K., eu apreciez intotdeauna specialistii in drept civil, cei ce stiu cu adevarat dreptul acesta pe care cred ( ei) il cunosc toti romanii.
Problema aici, in dreptul familiei este insa este diferita.Total diferita.Dreptul, cu tot ce stim noi de el nu are nicio treaba.Nimic nu conteaza in procesele in care tatii incearca sa isi dovedeasca dreptatea.

Eu aparam mamele de ,,tatii cu relatii" si vedeam instantele ca stau pe ganduri la probe contrafacute.Vedeam ca mama are capul de 3 ori mai mare decat trebuia sa il aiba normal, datorita bataii incasate mai inainte sa dea o sa dea o declaratie scrisa cum ca pleca din N motive....Mamele aveau dreptate in acele cazuri.

Am aparat si tati care aveau dreptate si am vazut probele.Doar eu le-am vazut pentru instantele nu vad...decat ce cred ele ca vor sa vada.

Cei ce sunt suparati eu cred ca au motive temeinice.Modul in care se judeca unele procese ( poate ca este vorba de majoritatea proceselor) chiar te poate face sa te intrebi ,,pe bune" daca nu cumva este in neregula ceva.

Mie imi pare nepotrivit sa ii condamnam pe cei ce poate chiar au avut dreptate dar nu au avut nicio sansa sa castige si din motive ce nu au nicio legatura cu ceea ce stii despre procese ( U.B.I.K.).
Eu, ani de zile nu am reprezentat tati, dar cand mi-am dat seama ca se pot face abuzuri m-am bagat.Si ce am constatat?Ca se pot face usor abuzuri intrucat din probe nu rezulta ce ar trebui sa rezulte.Se pot respinge probe cu usurinta deoarece nu sunt procese in care consecintele sunt deosebit de grave pentru minor.
Adica minorul sta cu mama sa si care este problema? ( Cam asta e ideea.In rest ce mai conteaza...)

Doar jurisprudenta CEDO poate sa faca ordine in aceasta problema.Eu cred ca instantele ar trebui sa plateasca...si nu statul din banii nostri...Ma refer strict la aceste procese intrucat la celelate nu ma plang de probleme...se judeca pe bune din ce am vazut eu...

avocat Claudiu Lascoschi