Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

Dar n-ar trebui sa asteptati sa-i fac eu tatalui copilului meu viata mai usoara si ar putea-o face singur, plecand el. Doar ca in occident nu tine viata din gainar si evaziune fiscala caci acolo ai nevoie de meserie, experienta si munca. Omul nu se califica, fiind un trantor si un bun de nimic.
Banuiesc ca un pas inapoi numiti plangerile care s-au frant in instanta, dar care au curs neincetat.
Multumesc pentru aprecieri si sunt convinsa de sfatul dezinteresat. Ar fi buna totusi o ocupatie, o relatie, un loc de munca etc, in fine o viata, alta decat cea intre plangeri si praguri, caci sansele scad vazand cu ochii, daca nu prin altceva macar prin aceea ca vin raspunsuri de la copil care nu sunt tocmai inocente si iubitoare si e doar inceputul. Vor urma si unele mai dure, dar fiecare cu placerea lui, inclusiv cea de a o lua pe cocoasa de la propriul copil.

Cum stie ea doamna PS ce o sa ii faca/zica copilul tatalui, asta ca sa înțeleagă tot prostu ce “liber” e acel copil. Doamne da ce bolnav sa fii sa te lauzi cu așa ceva (o va lua pe cocoașa de la propriul copil) și cât de puțin poate sa îți pese de sărmanul copil.

Hai nu zau! Nu stiti dvs amanunte ca sa vorbiti, dar cand copilul intelege ca tatal e condamnat penal, dau un exemplu, sau nu contribuie la cheltuielile reale ale copilului sau i-a facut mult rau mamei, sau ca pentru a-l duce in vacante frumoase mama a fost nevoita sa suplineasca acordului celui care "contribuia" la vacantele copilului doar prin opozitii, sau ca ani de zile facea plangeri pentru un program la care nu venea, credeti ca liber, copilul l-ar aprecia pe "tatic"?
Dvs credeti ca daca se numeste copil inseamna ca are minte de 3 ani si recita Zdreanta si asa vor sta lucrurile pana la majorat. Daca asa credeti sunteti tare departe de realitate, dar vorba dvs, veti vedea si singur. Fata de un prezumtiv golan de tipul celui aleatoriu descris, mamei ii pasa de copil tocmai tinand la distanta derbedeul oferit ca exemplu teoretic.

Deci doamna PS, nu îmi bat capul cu ce ați scris pana acum însă că de obicei, discuția lunga va face sa spuneți adevărul pana la urma.
Mama tine departe tatăl, în povestea dumneavoastră teoretica.
Știți doamna, sau măcar ar trebui sa știți pentru ca teoretic măcar o persoana ați iubit sau iubiți în viata asta, sentimentele nu țin cont de rațiune.
Asa ca e posibil ca acel copil ținut departe de tata forțat, pe baza considerentele ca acesta e "golan" sa nu dea doi bani pe faptul ca tatăl nu a plătit, sau a făcut și dres și sa crească și culmea, sa se identifice mai mult cu acesta și sa vrea mai mult prezenta acestuia.

Țin minte ca atunci când am văzut filmulețul în care bunica urla, m-a uimit un lucru, mama a întrat umila repede în casa la apariția bunicii. A predat locul matroanei care a început sa balacareasca.
Cât de bolnava situația ca la 40 de ani aproape sa mai mergi de mana cu mama la tribunal, toaleta sau sa vorbești cu fostul soț, tatăl copilului tău?Oare cata fericire și cata sănătate mintala sa aibă copilul unei asa persoane care emoțional nu a depășit prima copilărie?
Ce s-ar întâmpla dacă bunica și mama ar încuraja copilul și acesta ar avea o relație normala cu tatăl? Ar trebui sa se aplece asupra propriilor vieți. Și asemenea cuplurilor care nu suporta sa plece doar ei în concediu, tot asa și cele doua au nevoie de dușman comun pentru a avea ceva ce sa le lege, viata, faptul ca sunt mama și fiica nu contează.
AgainstPas, niciodată nu o sa aveți o relația cu fata dumneavoastră cata vreme va fi în casa respectiva și va creste crezând ca nebunia e din cauza dumneavoastră strict.
Dispsreti din peisaj mai mulți ani și le veți regăsi urandu-se una pe cealaltă. Mama e împotriva fetei pentru ca nu ii seamănă deloc, e slaba iar fata își urăște mama în umbra căreia a trebui sa crească. Nu pot una fără cealaltă și nu pot împreună decât cu dumneavoastră. Sunteți carja din relația lor bolnava.
Iar copilul are nevoie sa le vadă în realitate. Singure, triste, speriate și cel mai important, neiubite.

When:

sentimentele nu țin cont de rațiune.

Asa e, de asta nu au nevoie copiii de discernamant si de INML pentru a iubi compania unei persoane, respectiv a nu-si dori compania respectivului.

When:

Ar trebui sa se aplece asupra propriilor vieți. Și asemenea cuplurilor care nu suporta sa plece doar ei în concediu, tot asa și cele doua au nevoie de dușman comun pentru a avea ceva ce sa le lege, viata, faptul ca sunt mama și fiica nu contează.

Asta s-ar intampla cu unii dintre tatii care ar renunta la "lupta". Neputinta, mediocritatea si esecul s-ar dezgoli de haina "nobilei lupte", folosita in extenso ca explicatie pentru de ce n-au realizat nimic in viata, si ar ramane doar realitatea: un incapabil care nu paote recunoaste ca face umbra pamantului degeaba si atunci isi ascunde esecul intr-o cauza "nobila", adaugand cu un oftat: eheee, unde as fi ajuns eu daca nu mi-as fi dedicat toti acesti ani dreptului copilului meu de a avea un tata. Ce nobil suna. Cu mult mai nobil decat "n-am fost in stare de nimic, am ars gazul pe la colturi si am "produs" plangeri si vaicareli de victima de serviciu.

When:

Dispsreti din peisaj mai mulți ani și le veți regăsi urandu-se una pe cealaltă

Cred ca multe femei ar promite ca dupa cativa ani se vor ura chiar si pe ele insele, daca asta e pretul disparitiei, zau asa! Problema unora dintre tati e ca in realitate sunt disparuti inainte sa apara si doar ei cred ca ar mai fi prezenti sau ca ar fi contat vreodata.