Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

De acord ca hotărârile judecătorești ar trebui sa se respecte însă copilului nu i-au făcut bine cu cele mai bune intenții pe care le aveți.
Sa zicem ca are succes consilierea și se apropie de dumneavoastră și vrea sa va vadă, sa fie cu dumneavoastră, credeți ca o vor lăsa? Credeți ca o vor mai iubi mama și bunica sau se vor răzbuna pe ea? Asta doriți? Sa fie singura cu doua dezechilibrate?
Ori o luați de acolo ori va axați sa schimbați legile încât alți copii sa nu sufere ca ea. Doua femei care trăiesc în halul asta de simbioza psihica sunt un pericol pentru copilul dumneavoastră.
Imaginați-vă ca nu e alienata ci rapita, i-ați spune sa enerveze rapitorul sau sa faca ce spune el?
Cam asta e situația acum. Nu știți când una dintre ele clachează. Și sigur când se va întâmpla, nu doriți sa fie copilul prin preajma.

When, eu constat că aveţi nişte informaţii pe care eu nu le cunosc. Vorbiţi de femei dezechilibrate, de simbioză psihică...Şi nu înţeleg cum poate avea succes o consiliere în problema sugerată, presupuneţi că un om poate fi convins să iubească pe cineva prin consiliere sau prin hotărâre judecătorească? Şi ce vă face să credeţi că acel copil suferă? A trăit copilul despre care vorbiţi viaţă de familie cu dl. AgainstPas? Vedeţi dvs., eu am trăit viaţă de familie cu părinţii mei până moartea i-a despărţit şi cu fraţii mei, şi acum am în memorie cuvintele lui tata şi dragostea ce mi-o purta;când se întâlnea cu prieteni, se mândrea "Asta e fata mea!" Şi când mama se apropia ameninţător de părul meu, mă ascundeam în spatele lui şi el mă apăra. Întotdeauna! Copilul nostru s-a născut după ce ne-am despărţit amiabil, adică ne-am înţeles că nu vom fi împreună şi copilul rămâne cu mine şi părinţii mei. A ignorat copilul până când a constatat că poate obţine profit de pe urma lui, de acolo a pornit "lupta" să ia copilul fără mine, când copilul nici cu bunicii nu ieşea fără mama. După ce a pierdut câteva procese şi are alţi copii, s-a potolit, cel puţin deocamdată şi nu mai e interesat de acest copil. Nu am ce pas să bat pe loc, fiindcă au trecut 3 ani şi jumătate de când nu a mai venit la programul de relaţii şi de 4 luni nici nu a mai sunat la telefon, dar, repet:copilul nu l-a iubit, că nu a avut când să-l iubească şi nu are decât amintiri dureroase cu el. Când a aparut fugitiv şi a sunat că vrea să vadă copilul, de fiecare dată i-am satisfăcut dorinţa.
Ştiţi cum e treaba asta cu "dezechilibrul emoţional" al copilului fără un părinte? E o teorie aberantă!
Ce face un om care nu are degetul arătător?Simplu, mijlociul îi preia funcţia! Aţi văzut oameni fără mâini care mănâncă cu piciorul şi pot să şi coase sau să cânte la pian cu picioarele? Fiindcă organismul se adaptează! Ştiaţi că unui surd i se poate face operaţie pentru recăpătarea auzului până la o anumită vârstă, fiindcă orice intervenţie ulterioară perturbă funcţionarea creierului? ş.a.m.d.
Copilul se adaptează familiei în care s-a născut sau în care trăieşte de mic. Vedem om crescut de lupi, sunt oameni care au crescut prin orfelinate, mulţi crescuţi în familii monoparentale, etc., fiecare se adaptează situaţiei concrete.
Şi teoria că "Un copil îşi iubeşte ambii părinţi la fel, întotdeauna" este aberaţie. Eu l-am iubit pe tata, de mama mi-a fost frică şi la maturitate. O prietenă este foarte apropiată de mamă, este rezervată faţă de tată. Şi copiii cu tată necunoscut, pe cine iubesc la fel?

Sigur ca te adaptezi Martonze, m-am adaptat și eu unui alcoliic și v-ați adaptat și dumneavoastră unei mame reci. Ați fost fericita? A preluat complet tatăl ce trebuia sa facă mama? Nu ați fi fost mai fericita cu o relație buna cu amândoi părinții?
Ia întrebați pe cei fără mâini dacă ar prefera sa le aibă pe amândouă și ar spune Într-o secunda ca da.
Când nu ai de ales te mulțumești, te resemnezi însă dacă ar putea toți cei menționați de dumneavoastră ar alege normalitatea, doi părinți, doua mâini, toate degetele. Asa cum fac și copii alienati. Însă tot asa ca și celor cu membre amputate, nu sunt atât de iubiți încât sa li se dea ocazia sa aleagă.
ATI spus ca fostul nu a mai venit la programul de legături personale. Acela unde doreați desigur sa fiți prezenta, va mai mirați? Repet însă, nu vreau sa duc discuția în direcția respectiva.
Confundați intimitatea și experientele comune cu dragostea. Un copil care nu a avut suficiente experiente comune cu un părinte va fi stingher însă îl va iubi chiar și atunci.
Și fiul dumneavoastră își iubește tatăl, și fata șobolanului își iubește tatăl și chiar și copilul celui care l-a bătut își iubește părintele.
Da, putem supraviețui și în condiții neprielnice asa cum s-a supraviețuit și la Auschwitz însă nu va amăgiți, nu s-ar mai întoarce nimeni acolo.
Sa asiguri supraviețuirea unui copil nu te face părinte bun. Pentru ca în condițiile astea și mama dumneavoastră a fost excepțională.

Nici sa faci plangeri si procese in continu nu te face parinte bun, when draga!
Repet: e greu sa accepti ca lumea se invarte si fara tine, dar totusi o face.
Va credeti minim semi zei imaginand ca fericirea copilului e exclusiv la mana dvs sau mai bine zis dependenta de prezenta dvs. Nu aveti pe nimeni de salvat si nu sunteti salvatori, ci hartuitori, nici aducatori ai fericirii pe pamant nu sunteti. Ii distrugeti linistea si echilibru cu buna stiinta, doar pentru ca orgoliul personal nu va permite sa acceptati ca fericirea lui exista chiar si fara dvs. Ce sa vezi, copilul acela, al oricui ar fi el, isi "permite" sa fie fericit si in afara bibliei programului de vizitare. Si desi vezi ca e fericit, ca are prieteni, activitati, rade, se joaca, e iubit de familie, are si mici pasiuni, care par a fi mugurii unui talent, poate, se distreaza in vacante, invata foarte bine, multumindu-i lui Dzeu nu-i lipseste nimic, tu si doar tu nu poti accepta ca aceasta fericire nu te contine si nici nu depinde de tine, si atunci te duci sa o distrugi in numele "luptei" pentru copil si al "dreptului" copilului la tine. Doar ca el, copilul, nu te vrea si chiar si mai trist, nici nu are nevoie de tine iar fericirea lui nu depinde de tine.
Si atunci tragi copilul la dgaspc, la niste dudui prafuite si deprofesionalizate, asta daca au fost vreodata profesioniste, il dai cu capul de consiliere, il dai cu capul de expertize, de audieri, de executari etc ca sa-l faci tu "fericit", dupa reteta ta de "fericire", care este unica valabila. Si-n aroganta ta crezi ca fericirea copilului nu poate exista independent de tine, desi realitatea iti arata ca ba da, poate.
Inteleg ca asta numiti dvs normalitate, versus viata buna a copilului pe care o numiti dezechilibrata, disfunctionala, abuzatoare, alienatoare si mai ales egoista etc. Cand vreti sa va bagati cu forta pe gatul cuiva numiti asta altruism? Cand distrugeti echilibru unei vieti doar pentru ca ea indrazneste sa existe si fara dvs, tot altruism se numeste?
Si dupa ce terminati ciclul cu copilul cu capul de consiliere, de executare, de audiere, ce va propuneti? Sa zbierati la el cand va ajunge cu adevarat un dezechilibrat: fi fericit ma, ca m-am luptat pentru tine!
Consumati-va domnilor energia in a scrie carti despre fericire, caci pareti ca sunteti unicii detinatori ai teoriei si practicii ei! Va propun si un titlu: Fericirea cu forta, ca stiu eu mai bine cum esti tu fericit.

Doamna PS, eu nu lupt pentru nimeni. Copilul meu are doi părinți care îl iubesc. Dar dacă m-aș despărți m-aș lupta sa aibă acces la amândoi. Pentru ca îl iubesc complet, adevărat și mai presus de mine.
Vorbiți de lucruri materiale și enumerați o grămadă însă nu-i asa, nu ii oferiți doi părinți.
Nu puteți și nu veți putea compensa cu absolut nimic și absolut niciodată lipsa unui tata care o iubește nespus, care dorește sa fie cu ea dar nu se întâmplă, pentru ca mama, bunica, mătușa nu vor.
Niciodată.
Bucuria și fericirea unui copil nu depinde de data ci și de tata. Bucuria, împlinirea, fericirea unui copil depinde și de mama. L-a iubit, i-a acordat atenție, a fost disponibila pentru el?
Cam cata iubire credeți asa ipotetic ca oferă o mama care e geloasa pe faptul ca fostul partener deși nu mai da o ceapa degerata pe ea totuși își iubește cu ardoare copila?
Uuuuu, dificil sa vezi ca nici nu a început competiția și ai și pierdut. Cine oare iubește asa mult încât sa accepte asta cu demnitate și chiar bucurie pentru ca puiului ii este bine?
Astfel încât va întreb eu cât de bine, cât de fericit poate creste un copil neiubit suficient de mama, nelăsat sa fie iubit și îngrijit de tata?
Pai,..... Cred ca o sa aflați.

Doamna PS, nu zic ca știu mai bine decât un copil ce îl face fericit, zic ca acel copil trebuie lăsat sa își găsească fericirea. Asa cum povestea AgainstPas ca prima ora cu fiica lui a reușit sa o petreacă la psiholog, ce ați scris dumneavoastră se aplica perfect situației lui.
Fosta soacra a decis ca nepoatei ii este mai bine asa și nu e dispusa sa o lase cu tatăl ei.
Procesele sunt deschise de ea, pentru ca e avocata și deciziile le ia ea referitor la nepoata. Chiar mi-a plăcut ce ați scris zilele trecute la femeia cârpă pentru ca ati surprins perfect esență femeii banale, triste și nesigure care predau controlul ori soțului..... Ori mamei.

Desigur Martonze dacă va întrebați de unde am atâtea amănunte sunt publice. Sunt precis ca va descurcați sa le găsiți. Căutați după " șobolanul" pe YouTube. Cuvântul duios cu care bunicuta blajina îl aștepta pe tătic care venise sa o ia pe Scufita Roșie.