nu vedeti partea negativa a tatalui si e firesc daca va puneti doar in locul lui.. gen, " ei si ce daca 4 ani nu mi-a pasat, sa zica mersi ca am aparut si acum decat deloc."
Daca va puneti in locul mamei care nu stie cum sa gestioneze situatia sa ii fie bine copilului si in locul copilului care se pomeneste cu un nenea la usa cu o jucarie in mana care zice " bau, a venit tati.." , nu veti vedea lucrurile atat de roz.
eu nu zic ca e rau ca a venit.. insa trebuie cercetat cu atentie de catre instanta cu ce intentii a venit si cumpanit bine felul in care se va desfasura programul de vizita.
La varsta asta, copilul e dependent de fusta mamei, nu accepta usor un strain in preajma lui. E dificil sa se creeze o legatura si nici nu stiu daca are rost daca dispare iar, Aici e problema.. daca dispare ? Daca a aflat el ca poate incasa niste bani si daca nu poate si inca va mai avea de platit si pensie, pleaca iar ? Ce-i mai zici copilului atunci ? Tot in carca mamei pica si sa il apropie pe copil de tatal ratacitor si sa ii linga ranile dupa ce el dispare.
againstPAS a scris:
Eu nu văd doar partea negativă in apariția tatălui, mai ales ca pentru dezvoltarea sa ulterioară e
Bine sa știe ca tatăl natural îl iubește și ocrotește (dacă e cazul).