Buna ziua,
Am nevoie de ajutorul dvs.intr-o situatie legata de copil.
Pe scurt: Copilul are trei ani si jumatate si a venit pe lume dupa ce parintii au divortat, tatal parasind casatoria pentru o alta persoana. Nu l-a vazut si cunoscut niciodata si pentru a nu plati pensie alimentara, de comun acord cu amma a renuntat la orice solicitare referitor la acest copil, aceasta asumandu-si singura cresterea si educarea minorului.
Mama l-a crescut singura impreuna cu bunicii materni pana la 8 luni, avand de atunci o relatie stabila cu o alta persoana pe care copilul il recunoaste acum ca tatal lui. Acesta a participat activ in toata acesta perioada la cresterea si educarea lui, locuiesc impreuna si sunt foarte fericiti.
Tatal biologic nu l-a cautat niciodata si nu a manifestat niciodata intentia de a participa in vreun fel in viata lui. Nici el si nici altcineva din familia acestuia. Pana acum, cand a aparut si isi cere drepturile de "tata", solicitand sa-l ia de la mama, sa-l vada, etc...
As dori sa stiu, daca se ajunge in instanta (cel mai probabil), ce poate obtine mama in avantajul ei. Mai exact, cat de mult poate dura un astfel de proces si daca poate impiedica ceea ce asa zis-ul tata pretinde dupa aproape 4 ani.
Mentionez ca mama si viitorul ei sot intentioneaza oricum sa ii spuna copilului povestea reala, dar cu diplomatie si la o varsta la care acesta sa poata intelege, astfel incat sa nu bulverseze copilul.
Multumesc anticipat pentru sfaturi..
Dianatanase
Utilizator 3din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Evident ca l-a abandonat, avand in vedere ca au trecut aproape 4 ani in care a uitat ca e tata. In interesul exclusiv al copilului, ar trebui sa-si vada de ceea ce a facut si pana acum. La 4 ani, un copil nu are capacitatea emotionala pentru a intelege cum apare dintr-o data necunoscutul care pretinde sa i se spuna tata, astfel ca se pot crea sechele emotionale -traume - care sa il urmareasc toata viata. In locul mamei mi-as lua un avocat bun, as aduna probe si as incerca sa il decad din drepturile parintesti (poate ne spune un specialist daca merge). Astfel de indivizi nu merita sa fie parinti. Copilul se creste cu sacrificii pe care individul A ALES sa nu si le asume. Parerea mea este ca a mirosit ca poate fi vorba de un mic santaj la mama pentru a mai castiga un ban, nimic mai mult.
In opinia mea, daca tot e sa discutam pe langa lege, moral au gresit asmbii parinti: tatal nu l-a vazut, mama nu a facut demersuri pentru adoptia copilului de catre actualul sot. Care a gresit mai mult, nu stiu, cert e ca la aproape 4 ani copilul trebuia macar sa stie ca tatal lui biologic e altul. Legal si moral. Dupa 4-6 ani e mai greu de digerat, inainte de 3 ani e un dat si atat.
In mod normal, unui copil caruia i s-a spus adevarul, ii e necesar sa isi vada tatal natural la varsta asta, asa cum spune legea. Cele doua, datoriile morale si legale merg mana in mana.
Ca l-a durut la bascheti sau nu, pare acelasi lucru cu problemele copilului care sunt aceleasi cu ale mamei la 3 ani: pare ca tatal a pus un semn de egalitate intre mama si copil. Dealtfel, pana in jurul varstei de 3 ani, ambii parinti confunda nevoile copilui cu ale duetului copil-mama.
In cazul asta, tatal chiar a facut o intelegere cu mama in sensul de a stabili cine creste si de ce. Ar fi interesant sa vedem daca i-a platit si pensie.
In opinia mea ar trebui sa apelati cat de repede la un psiholog care sa va asiste in a-i spune copilului despre tatal sau biologic. Apoi ar trebui sa negociati cu acesta din urma pentru o relatie buna ulterioara.
Nu va recomand sa ajungeti in instanta.
againstPAS
Utilizator 2din 4 utilizatori consideră acest răspuns util
in sfarsit o pozitie echilibrata. Este grotesc cum anumite mamici isi dau cu parerea legat de faptul ca un copil sa-si cunoasca sau nu tatal. Gen, mai bine fara ca oricum a gresit si nu mai e cale de intoarcere. Cateodaat e cale de intoarcere si daca copilul ajunge adult, dar la 3 ani.
Martonze
Utilizator 1din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Până la urmă, tot s-a găsit un motiv de greşeală a mamei:Nu a făcut demersuri pentru adopţia copilului de către tatăl care-l creşte. Halucinant! Până la urmă, nici nu trebuie să ne mirăm că fata violată e de vină, fiindcă e fată, şi nu violatorul, păgubitul, nu hoţul, fiindcă dacă nu avea bunuri, hoţul nu avea ce fura, mama care reclamă agresiunile sexuale ale tatălui asupra minorelor este considerată schizofrenică, din moment ce tatăl luptător pentru drepturile taţilor este un tată model, donatorul de material de reproducere este recompensat că şi-a adus aminte după ani că a conceput un copil, pentru asta copilul trebuie dus la psiholog, obligat să plece cu tata care nu e tata, în caz contrar, mama care e mamă, îl va îmbogăţi pe tata care nu e tată, fiindcă există asemenea gânditori.
Acesta este rezultatul degradării unei naţiuni, din toate punctele de vedere:promovarea nonvalorii, a iresponsabilităţii, încurajarea infracţionalităţii ş.a.m.d.
againstPAS, ce înţelegeţi prin "cunoaştere"?
Logic, greseala e ca, desi nu a facut demersuri ca acel copil sa aiba alt tata legal, a avut asteptari ca si cum ar fi facut demersuri.
Eu nu condamn mama asa cum nu condamn nici tatal. Copilul acela are drept la a-si cunoaste viata, istoria, adevarul despre el, asta indiferent de cine si cat face pentru el. Este recomandat de psihologi ca un copil sa stie cine e inca de cand e foarte mic, astfel nu ar fi traumatizant pentru el. La fel sustine si legea.
In mod clar ca e mai mult de cunoscut din poveste, eu raspund in limita celor expuse.
Moderator: va rog sa raspundeti userului si sa nu emiteti judecati pe langa subiect. Donatori si cum vad altii legal situatia nu ajuta userul. Alte mesaje similare le voi sterge. Multumesc.