Tată venit în viața copilului, pentru prima dată, la trei ani și jumătate pretinde drept de vizită. Poate mama împiedica asta?

Practic, problemele copilului sunt ale mamei la varsta asta, intelegeti dvs ?

Dvs intelegeti ce vreti sau ce puteti.. dar mama are da, de gestionat situatia, tatal nu prea are nimic de facut.. doar sa vrea ocazional cate ceva.

Cred ca nu faceti diferenta- nu puteti sau nu vreti, intre un parinte- tatal in acest caz care nu a putut sa fie prezent in viata copilului pana acum din diferite motive- boala, misiune in afganistan etc si faptul ca nu a vrut si nu numai ca nu a vrut, dar au convenit ( verbal, desigur) ca numai mama sa isi asume acest copil. Astea fiind datele , mama nu avea motive sa il zugraveasca pe tata in culori vii, practic, copilul nu avea un tata, ci un donator sau un nume in certificat, cam asa.
De asta e greu sa ii acorzi credit unui astfel de personaj.

againstPAS, puneţi problema d.p.d.v.şi nicidecum în interesul copilului; un asemenea caz s-a dezbătut şi la CEDO , într-un caz contra Germaniei şi CEDO a dat câştig de cauză Germaniei. Şi mai sus, gi-jane vorbea de "rănile" copilului, de care dvs. faceţi abstracţie.
Să sperăm că şi la noi vor apărea nişte legiuitori cu mintea la purtător şi vor stopa posibilitatea unor asemenea "părinţi" de a profita de pe urma părinţilor responsabili, care-şi cresc copiii după părăsirea familiei de către părintele rătăcitor.

Rănile copilului ca are legături cu tatăl sau? Mai bine fără? Asta e ideea? Și mai apoi sa ii explice mama cum tatăl l-a abandonat de mic și nu l-a căutat niciodată? Super.

Ceea ce afirmaţi aici este în afara oricărei logici.Tatăl în discuţie NU ŞI-A VĂZUT COPILUL de 3,5 ani, NU-L CUNOAŞTE, la rândul lui, copilul nu l-a văzut niciodată pe acest "tată".
Copilul este crescut într-o familie normală, cu prezenţa figurii paterne în persoana soţului mamei, care este faptic tatăl copilului.În cazul meu personal, bunicul copilului suplineşte rolul tatălui, astfel, la un moment dat, când copilul era mai mic, m-a întrebat:"mami, de ce nu te căsătoreşti cu bunicul"? iar în cazul unei prietene, când tatăl biologic s-a prezentat, exact ca în acest caz, spunându-i copilului că el este "tata", copilul a negat, a spus că el are tată, numindu-l pe unchiul său, cu care locuia în acelaşi apartament. Copiii trăiesc în societate, se uită la televizor, îşi formează ideea despre "tată" şi "mama" din desenele animate de la TV, fiindcă şi acolo e Donald şi Daisy, Mickey şi Minnie, Fred şi Wilma, etc. trăiesc în aceeaşi casă, au activităţi comune, ideea de familie este indusă de traiul în comun. Copiii merg la creşă, la grădiniţă, la şcoală, duşi de mama, de tat sau de bonă, cum să asimileze că cel care stă zi şi noapte cu el nu este tata, ci un străin ?
D-ta cum i-ai explica copilului că "tata" de 3,5 ani nu e tata, că tata e un străin, care a apărut din neant?Ce să înţeleagă copilul din toate astea?

copilul are tata, e cel care il creste. Mama/ tata sunt cei cere te cresc, nu cei ce te fac.
Cel care a aparut acuma cu pretentii de tata, are intai de dovedit si asta tuturor.. copilului, mamei, instantei, care sunt intentiile sale. Deocamdata e o persoana pe care copilul nu o cunoaste si care poate disparea la fel de brusc cum a aparut.. atunci sa vedem cine si ce explicatii da..

againstPAS a scris:

Rănile copilului ca are legături cu tatăl sau? Mai bine fără? Asta e ideea? Și mai apoi sa ii explice mama cum tatăl l-a abandonat de mic și nu l-a căutat niciodată? Super.

Chestiile astea bulverseaza un copil cu uite tata, nu e tata.. mie mi s-a explicat, nici nu stiu cati ani aveam, cred ca vreo 6-7, ca mama naturala/ buna a tatalui meu traieste in Arad si bunica pe care o stiam eu e mama vitrega, cea care l-a crescut sau cum mi s-o fi zis mie atunci.. Cand m-a certat bunica , ce m-a trecut prin cap sa zic ? ca nu are dreptul sa ma certe ca nu e mama lu' tata, nu e "decat" femeia care l-a crescut. Femeia a inceput sa planga, nu a zis nimic.. abia peste niste ani m-a intrebat daca tin minte ce am zis.. ea nu a uitat toata viata cat a mai trait, iar eu nu am cum sa uit sau sa nu regret asta in fiecare clipa :( Pot sa sper doar ca m-a iertat.

agpas tot doreste ca cineva/ceva exterior siesi, cum ar fi hotarari jud, art de lege, decizii ccr etc sa-i dea rolul si importanta pe care in realitate nu o are

Din pacate atat legea, cat si instanta da cu larghete importanta celui biologic, fie mama , fie tata.
Cum statistic, de cele mai multe ori, copilul e trimis sa locuiasca cu mama, fara sa se cerceteze prea mult care e treaba cu mama, daca e capabila sa nu, daca are boli psihice sau are alt soi de probleme..
Sesizase cineva pe forum ca tata a primit drept de vizita desi era condamnat pt droguri, cu motivarea ca il va reeduca copilul, cand ar fi trebui sa fie monitorizat mai atent, vizita sub supraveghere macar o perioada.
Poate doamna din subiect va reveni peste o perioada mai scurta sau mai lunga si sper sa povesteasca ca toate sunt bune si ca coilul are o relatie buna cu tatal natural. Doamne ajuta sa fie un caz fericit.