Vă înșelați, și eu întotdeauna am preferat înțelegerile amiabile. Dar nu în evidentă pierdere, nu prin acceptarea țepelor. Mai ales că în acest caz nu e vorba de obligații care nu au mai putut fi îndeplinite din cauze dacă nu obiective, măcar de înțeles, ci de o răzgândire total nerezonabilă și fără luarea în considerare a prejudiciului pe care-l cauzează celeilalte părți. Mai mult, refuzul de a acoperi întreaga pagubă denotă foarte multă nesimțire.
Cât privește chestiunea probelor, nu are sens să plecăm de pe premisa că nu ar exista. Asta interlocutorul nostru știe. Dar înainte de a verifica dacă are cum să-și dovedească pretențiile, el trebuie mai întâi să-și înțeleagă drepturile și opțiunile.
mitabiciclista a scris:
O înțelegere amiabilă e preferabila unui proces in care nu se știe cum se termină și in care plătești taxă de timbru și avocat și apoi acele daune materiale in valoare de 1200 lei trebuie să le probezi cu ceva chitanțe.
Știți dacă există chitanțele?
Sau merge doar pe vorbe,fără probe?
"Știți, stresul a două mutări cu tot calabalâcul, disconfortul, nesiguranța cu privire la unde o să stați..."
La fel este și cu stresul,disconfortul,nesiguranța unui proces care nu știi cum și când se termină.
În final tot acolo ajungi: pleci !
Întotdeauna recomand înțelegerea amiabilă.
Normal ca avocații să recomande inițierea unui proces.
E bine că v-ați înțeles in cele din urmă.