Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.

Cum sa procedam cu greselile, cu plangerile si cu criticile
(Dale Carnegie, Secretele succesului)

La putin timp dupa sfarsitul primului razboi mondial, am invatat o lectie nepretuita aflandu-ma intr-o noapte la Londra. Participam la un banchet dat in cinstea lui Ross Smith. In timpul cinei, omul de langa mine a spus o poanta care se reducea la citatul: “Exista un Dumnezeu care ne rafineaza scopurile, oricat de grosolane le-am fi facut noi insine”
Povestitorul a afirmat ca citatul respectiv era din Biblie. Nu avea deloc dreptate. Stiam asta. O stiam cu siguranta. Asa ca, pentru a-mi da importanta si pentru a-mi afisa superioritatea, mi-am asumat rolul, necerut de nimeni si primit cu neplacere, unui comitet care sa il corecteze. El s-a tinut tare pe pozitie.
“Poftim?!” – a zis el cu o voce tunatoare. “Din Shakespeare? Imposibil! Absurd!” Citatul era din Biblie si el credea asta dincolo de orice urma de indoiala.
Cel care spusese poanta statea in dreapta mea, iar Frank Gammond, un vechi prieten al meu, statea in stanga mea. Frank isi consacrase ani intregi studiului lui Shakespeare. Astfel ca povestitorul si eu am cazut de acord sa supunem atentiei lui problema respectiva. Frank a ascultat, mi-a facut semn cu piciorul pe sub masa si a spus: “Dale, te inseli. Domnul are dreptate. Citatul chiar este din Biblie”.
Ardeam de nerabdare sa il prind pe Frank singur. In noaptea aceea, in drum spre casa, i-am spus: “Frank, stiai foarte bine ca citatul era din Shakespeare.”
“Da, bineinteles ca stiam” mi-a raspuns el. “Hamlet, actul V, scena a doua. Dar Dale, noi eram invitati la o petrecere. De ce sa ii dovedesti unui om ca nu are dreptate? Oare acest lucru il va face sa te placa? De ce sa nu ii dai voie sa salveze aparentele? El nu ti-a cerut parerea. Nu avea nevoie de ea. De ce sa te certi cu el?”

Exista doua adevaruri fundamentale in legatura cu greselile, afirma Dale Carnegie:
1. Toata lumea face greseli.
2. Suntem mai mult decat bucurosi sa atragem atentia asupra greselilor pe care le fac ceilalti dar ce tare ii uram pe cei care le vad pe ale noastre.

Desi nimeni nu e perfect celor mai multi le este greu sa accepte criticile. Oamenii ar trebui sa fie deschisi la a primi sfaturi sau critici constructive. Greselile fac parte in mod firesc din viata si foarte important este ca fiecare sa fie capabil sa isi recunoasca greselile.

Aproape nimanui nu ii place sa primeasca critici si prea multor le place sa acuze. Dar exista si exceptii: uneori critica e inevitabila si urgenta daca o greseala se repeta frecvent. Critica trebuie facuta in mod respectuos. Pentru ca o critica sa aiba rezultatul urmarit trebuie ca discutia sa se poarte cu blandete, indirect, fara agresivitate. A convinge cu delicatete este intotdeauna o metoda mult mai buna decat a striga si a arata cu degetul.

Intrecerea dintre soare si vant (Esop)
Vantul si soarele s-au certat intr-o zi, care dintre ei este mai puternic. Vantul a propus o intrecere si, vazand un mosneag care mergea pe strada, a stabilit regulile intrecerii: cel care va reusi primul sa il convinga pe mosneag sa isi scoata haina, acela va castiga. Soarele a fost de acord, iar vantul si-a incercat puterile. Vantul a inceput sa bata, din ce in ce mai tare. Dar cu cat vantul batea mai tare, cu atat omul isi strangea mai tare haina pe corp.
Cand vantul a renuntat a fost randul soarelui sa incerce. Soarele l-a atins pe mosneag cu blandete, cu razele sale, incalzindu-l din ce in ce mai tare, pana ce omul, stergandu-si fruntea de sudoare, si-a scos haina. Soarele i-a spus vantului secretul sau: blandetea si prietenia sunt mai puternice decat forta si furia.

Recunoasteti-va greselile cu generozitate si impartiti criticile cu zgarcenie.

(de la Dale Carnegie citire)

Adevar grait'ati!
Eu am invatat ca, daca trebuie sa critic pe cineva ("trebuie" fiind utilizat in toate sensurile: asa trebuie, asa simt, asa i-ar face bine - pentru viitor - respectivei persoane, samd) sa ma gandesc cum s-o fac in mod constructiv. Critica constructiva este atunci cand arati, alaturi de neajuns, si modalitatea de indreptare. De asemenea, am invatat ca este bine sa critici fapta nu faptuitorul/actiunea gresita si nu persoana care a gresit.

de la tanguera :vishenka:

Colier de peruzele

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.
O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
- E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:
- Cati bani ai?
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
- Ajung? intreba ea cu mandrie. Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei.
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.
- Ia-o - spuse el fetitei. Si du-o cu grija.
Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu.
O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:
- Colierul acesta a fost cumparat de aici?
- Da, domnisoara.
- Si cat a costat?
- Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine.
- Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!
Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.
- Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce ea avea.

Soaptele sufletului - Delia Ciobancan


Era odata un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!", replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!", veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!", replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

 Cea de-a patra sotie este trupul nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

 Cea de-a treia sotie este averea noastra. Cand murim, merge la altii.

 Cea de-a doua sotie este familia si prietenii. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

 Prima sotie este sufletul nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa.
Si totusi, sufletul este singurul care ne va urma oriunde vom merge!


[ link extern ]

De la Liviu :bow:

Testoasa de pe stalp

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi decide să se odihneasca un pic.
Se aseaza pe o banca unde se afla un om mai în vârstă şi începe să vorbească acestuia despre ţara, guvern şi, în cele din urmă, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Batranul ii raspunde tanarului:
- Eu cred ca parlamentarii şi alţii asemenea lor sunt ca o broasca testoasa pe un stâlp.
- Eu nu înţeleg aceasta analogie... Ce înseamnă asta, domnule?
Batranul explica:
- Dacă vezi o broasca testoasa stand in echilibru pe un stalp de gard, la ce concluzii ai putea sa ajungi?
Văzând mirarea tanarului, continuă:
- În primul rând: Nu intelegi cum a ajuns acolo.
- În al doilea rând: Nu poti să crezi că sta acolo.
- In al treilea rand: Stii sigur că nu ar fi putut sa ajunga acolo singurica.
- A patra: Ar trebui sa faci ceva să nu mai fie acolo.
- A cincea: Este evident faptul că aceasta nu va face nimic folositor cat timp sta acolo.
Deci singurul lucru raţional ar fi s-o ajuti sa coboare!