Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

Poveste cu invataminte ..


La un batrân calugar, a venit într-o zi un tânar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba în vorba, tânarul îi spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Îmi pierd usor rabdarea. Atunci când ma enervez, vorbesc urât si multe altele. Am încercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu, i-a raspuns batrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânar în spatele chiliei, unde începea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tânarul a scos bradutul imediat. Mergând mai departe, calugarul s-a oprit lânga un bradut ceva mai înalt, aproape cât un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pâna la urma sa-l scoata. Aratându-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Întorcându-se tânarul cu înca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, în sfârsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batrân. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai înteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la început, inofensiva si fara mare importanta, dar, cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapânire din ce în ce mai mult pe sufletul tau. Cât este înca mica, o poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adânc în suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amâna niciodata sa-ti faci curatenie în suflet si în viata, caci mai târziu, va fi cu mult mai greu.


Degeaba taiem crengile pacatului în afara noastra, daca în noi ramân radacinile care vor creste din nou. (Sfântul Grigorie Dialogul)

[ link extern ]

"De ce tac pietrele?"
autor Raluca Apetrei

[ link extern ]

Batranul intelept[
Intr-o zi, un batranel in varsta de 92 de ani, mic de statura si foarte prezentabil, vadit preocupat de aspectul sau exterior, a intrat intr-o casa de batrani.

Sotia sa murise de curand, la varsta de 70 de ani, iar el fusese nevoit sa plece din casa.

Dupa cateva ore de asteptare in holul casei de batrani, el a zambit cu blandete cand i s-a spus ca incaperea in care urma sa locuiasca era pregatita.

In timp ce mergea incetisor catre lift, sprijinindu-se in baston, eu am inceput sa-i descriu cum arata camera lui, vorbindu-i si despre draperia de la geam.

Imi place foarte mult – mi-a spus el, cu entuziasmul unui baietel de 8 ani, care tocmai primise in dar un catelus.

Domnule, dar inca nu ati vazut camera. Mai asteptati o clipa, aproape am ajuns.

Nu are nicio importanta cum arata camera – a raspuns el.
Fericirea e o stare pe care am ales-o in mod aprioric.
Nu de mobilier sau de modul in care este decorat spatiul depinde faptul ca imi place sau nu camera, ci mai degraba modul in care am hotarat eu sa o percep.

Am decis deja in mintea mea ca imi place camera in care voi locui aici. Este o decizie pe care o iau in fiecare zi, cand ma trezesc.
Am posibilitatea de a alege. Imi pot petrece ziua in pat, enumerand toate problemele pe care le am cu anumite parti ale corpului meu care nu mai functioneaza prea bine, sau ma pot trezi multumindu-i Cerului pentru acele parti din mine care inca mai functioneaza normal.
Fiecare zi este un dar si, cata vreme imi pot deschide ochii, ma voi concentra asupra noii zile si asupra tuturor amintirilor fericite pe care le-am creat in viata mea.
Batranetea seamana cu un cont bancar. La apusul vietii, retragi din contul tau ceea ce ai depozitat de-a lungul vietii.
Asadar, sfatul pe care l-as da fiecarui om este sa depoziteze cat mai multa fericire in contul bancar al memoriei sale.
Le multumesc tuturor celor care au contribuit la umplerea contului meu cu amintiri fericite, cont pe care continui sa il umplu si acum.

Aminteste-ti aceste sfaturi simple pentru fericire:
-Elibereaza-ti inima de ura.
-Elibereaza-ti mintea de griji.
-Traieste cu simplitate.
-Daruieste mai mult.
-Renunta la asteptari.

Povete pentru viata


Daca tu castigi multi bani, fa acte de caritate cat esti in viata.Asta este cea mai buna rasplata pe care ti-o poate aduce averea.

Infrunta dragostea si gatitul cu implicare absoluta, neasteptand prea mult in schimb.

Iubeste profund si pasional, poti fi ranit, dar este singurul mod de a-ti trai viata complet.

Traieste o viata buna si onesta.Astfel, cand vei imbatrani, iti vei aminti de trecut si vei vedea ca te poti bucura din nou de el.

Nu astepta durerea altuia pentru a-i prezenta scuze, nici despartirea pentru a te impaca.

Zambeste celui pe care il iubesti, ca sa simta dragostea ta.

Zambeste celui care te uraste, sa simta raceala ta.

Intotdeauna sa retii: marea dragoste si reusitele depline implica un imens risc.

Daca ai fost invins, incearca sa tragi invatamintele corecte din cauzele esecului.

Permanent in viata, calauzeste-te dupa “regula celor trei R”:
R= respect de sine
R= respect pentru cei din jur
R=responsabilitate in tot ceea ce faci

Adu-ti aminte…A nu obtine ce ti-ai propus inseamna poate o infuzie suplimentara de noroc.

Invata regulile jocului si ale vietii la perfectie! Numai asa vei sti cand si cum le poti incalca.

Nu lasa ca problemele marunte sa distruga marile prietenii!

Daca ti-ai dat seama ca ai gresit, imediat fa totul ca sa repari eroarea!

Petrece putin timp, in fiecare zi, doar cu tine insuti!

Deschide-ti sufletul permanent in fata schimbarii, insa nu renunta la sistemul tau de valori!

Sa nu uiti ca, uneori, tacerea este cel mai bun raspuns!

O atmosfera plina de dragoste in familie cosntituie temelia existentei tale.

Impartaseste si altora din cunostintele tale. E un prim pas in cucerirea eternitatii.

Tine minte ca relatia cea mai buna este aceea in care afectiunea ta pentru cei din jur este mai puternica decat nevoia de ceilalti!

Judeca-ti fiecare succes pornind de la sacrificiile pe care le-ai facut pentru a-l obtine!

Cand iubesti sau gatesti la bucatarie, ai grija sa nu te frigi!

Pe drumul devenirii si maturizarii, calea va trebui sa ne fie permanent ghidata de rezolvarea unei serii de probleme cheie:
-sa intelegem ca munca si cariera implica, uneori, renuntarea la vise si ancorarea in realitate
-intotdeauna trebuie sa ramanem deschisi sugestiilor specialistilor sau apropiatilor nostri
-este necesar sa invatam permanent din greselile noastre sau din nereusitele celor din jur
-sa ne fixam bine telul profesional si sa urmam, pas cu pas, etapele jurnalului pentru o cariera de succes
-sa fim flexibili in gandire si atitudine, invatand toata viata pentru a fi in pas cu noul.


[ link extern ]