Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.

Frica de singuratate

Nu stiu cand se naste in noi teama de a ramane singuri. Probabil inca din primele zile de viata, cand ne desprindem de trupul mamei preluand in suflet o parte din durerea pe care o aduce in ea separarea de prunc.

Sau poate ca nu atunci, ci mai tarziu, in prima zi in care parintii ne abandoneaza la gradinita, si noi disperam de groaza ca vom ramane singuri printre straini, si-i imploram – zadarnic - sa nu ne lase acolo, unde pare totul de nesuportat. Sau poate si mai tarziu, cand mergem in tabara pentru prima oara, si noptile petrecute departe de familie ne dau frisoane, ne otravesc inima cu nelinisti. Sau poate atunci cand prima iubire ia sfarsit, si simtim ca nu mai putem trai nicio secunda fara celalalt. Cand lipsa celui dorit ne face sa ne cutremuram, cand simtim ca nu mai exista viata dupa dragoste si nici speranta dupa disperare.
Sirul compromisurilor incepe o data cu teama de singuratate. Ca sa nu fim singuri, ne prefacem ca suntem altfel decat suntem. Invatam sa spunem bancuri, desi suntem firi triste si meditative. Ne apucam sa jucam fotbal, nu fiindca iubim jocul, ci fiindca avem nebuneasca nevoie de echipa. Ne prefacem ca suntem indragostiti si ca iubim, desi am abdicat de mult de la visul dragostei pe viata si pe moarte. Si nu mai vrem altceva decat un partener, bun, rau, cum o fi, care sa ne salveze de singuratate, si de oprobriul lumii atat de nemiloasa cu oamenii singuri.
Si-abia intr-un tarziu, cand intelegem, daca intelegem ca am facut greseala dupa greseala numai din teama de singuratate, invatam sa ne bucuram de viata. Fara asistenta, fara aplauze, fara spirit de turma. Aflam splendida placere a propriei companii, a reflectiei facute in tihna, a autoanalizei si invatam sa ne iubim pe noi insine, asa cum suntem, si sa nu ne plictisim cand suntem noi cu noi. Dimpotriva. Si doar atunci, cand devenim oameni liberi, fara stapan si fara supusi, invatam sa fim fericiti.

Sursa:[ link extern ]

PRIETENIA - COMOARA CEA MAI DE PREŢ



Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

ªi iată, că porni la drum. ªi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…ªi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. ªi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. ªi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. ªi apropo, tu ai putea trăi fără prieteni?…

[ link extern ]

NU-TI VA PAREA RAU

... daca gandesti inainte sa actionezi.
... daca asculti inainte sa judeci.
... daca iti ierti dusmanii.
... daca esti cinstit si sincer.
... daca ajuti un om la ananghie.
... daca esti cinstit in afaceri.
... daca gandesti inainte sa vorbesti.
... daca iti sustii principiile.
... daca iti inchizi urechile la barfa.
... daca tii in frau o limba calomnioasa.
... daca nutresti ganduri pure.
... daca esti milos cu cei negajiti.
... daca esti politicos si bun cu toti.

[ link extern ]

Ofranda lirica - Rabindranath Tagore

M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aducea, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul atoateştiutor cu cărţile sale
şi n-am să-l întreb: ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă ?
Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea.
Iar când noaptea va veni mută şi stelele se vor arăta una câte una,
am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare ;
râul grăbit mi-o va fredona
şi cele şapte stele ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ
nu înţeleg. Dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

Semnul celui ce inainteaza pe calea intelepciunii: nu ocaraste pe nimeni si nu lauda pe nimeni; nu vorbeste nimic despre sine, nici ca este mare, nici ca stie multe. Nu i-a mers bine o treaba? El este cauza. Il lauzi? Rade de tine. Il ocarasti? Tace si nu se supara. - Epictet

Lecţia cea mai însemnată pe care omul o poate învăţa de la viaţă nu este că durerea nu există pe lume, dar că depinde de noi s-o folosim şi să o putem transforma în bucurie.
R.Tagore

Acolo unde există o mare sete de învăţătură, firesc este să fie şi multe discuţii în contradictoriu, multe scrieri şi opinii; căci opinia, la oamenii de valoare, este cunoaştere în devenire. - John Milton