Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Doi pelerini mergeau pe drum. A izbugnit furtuna. Vântul le biciuia feţele cu gheaţă şi le şuiera lugubru pe la urechi. Înaintau foarte greu, aplecaţi în faţă, ca să nu-i dărâme vântul puternic, abia mişcându-şi picioarele. Dacă nu ajungeau destul de repede la refugiu, mureau îngheţaţi. Cu inima cât un purice şi orbiţi de viscol, pelerinii ajung lângă o râpă şi aud, cu greu, strigătele unui om, care căzuse acolo. Cineva cerea ajutor.
– Acel om este sortit morţii ! Să ne grăbim ca să nu sfârşim ca el ! a spus primul pelerin, continuându-şi grăbit drumul.
Al doilea pelerin, plin de milă pentru sărmanul acela, a coborât în râpă şi l-a luat în spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat până la drum. Efortul foarte mare, l-a făcut să se încălzească şi chiar să transpire. Din cauza greutăţii şi a efortului nu mai simţea frigul.
La câţiva paşi de adăpost s-a împiedicat de ceva. Era tovarăşul de drum, care îngheţase. Frigul îl ucisese?"
Musca și albina
De la părintele Paisie Aghioritul:
Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică.
Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?”, iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. ªi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost.
Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. ªi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte.
Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria, în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele.
Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor, iar alții asemeni albinelor.
Cei care se aseamănă cu muștele, găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele, nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.
Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă.
SA FITI ALBINUTE!
:luck:
"Un tanar se pregatea de absolvirea facultatii. Avea rezultate stralucite la invatatura, fiind mandria familiei sale. Parintii i-au spus ca ii pot oferi un cadou pe care si-l doreste mult, cu ocazia terminarii facultatii si a unui nou start in viata. De foarte multe luni, baiatul admira in vitrina unui show-room o masina sport. Stiind ca tatal sau si-o poate permite financiar, i-a spus ca si-ar dori foarte mult acea masina drept cadou de absolvire.
Cu cat ziua cea mare se apropia, cu atat tanarul era mai nerabdator sa gaseasca semne, indicii de la tatal sau ca i-ar fi cumparat masina. In sfarsit, ziua absolvirii a sosit. Tatal l-a chemat pe fiul sau in birou si i-a spus cat de mandru este ca are un fiu atat de bun. Spunandu-i “Te iubesc”, barbatul i-a inmanat fiului un cadou foarte frumos impachetat. Curios si totusi cumva dezamagit, tanarul a deschis cadoul. Spre surprinderea lui, inauntru era o Biblie eleganta, cu copertile imbracate in piele.
Manios, baiatul a inceput sa tipe la tatal sau. “Cu toti banii tai, tu-mi dai o Biblie? Eu astept masina sport despre care ti-am vorbit atat si tu imi daruiesti o Biblie??”, a spus baiatul si a iesit furtunos din casa, aruncand Biblia cat colo.
De suparare si dezamagire pe alegerea facuta de tatal sau cu privire la cadoul de absolvire, tanarul independent a decis sa plece de acasa si sa isi implineasca viata departe de parinti.
Anii au trecut, iar proaspatul absolvent a devenit un om de afaceri de succes. Avea o casa frumoasa, o familie minunata si era angrenat in noua sa viata. Cu parintii nu mentinuse legatura in ultimii ani. Pe tatal sau nu-l mai vazuse de ani buni si ramasese, ce-i drept, cu un cui impotriva lui din cauza cadoului din ziua absolvirii pe care nu l-a inteles niciodata. Barbatul decise sa isi faca totusi timp si sa se duca la casa parinteasca sa isi viziteze parintii.
Inainte de a face ultimele aranjamente inainte de plecare, barbatul a primit o telegrama care il anunta ca tatal sau murise si ca ii lasase intreaga avere lui, unicul sau fiu. Trebuia sa se intoarca pentru a face toate cele necesare.
Cand a ajuns in casa tatalui sau, inima barbatului a fost cuprinsa de tristete si regrete. A inceput sa caute prin actele importante ale tatalui sau… Printre diversele obiecte a gasit Biblia, inca noua, neatinsa, lasata exact asa cum o aruncase el cand a plecat furios. Cu lacrimi in ochi, a deschis Cartea Sfanta si a inceput sa rasfoiasca paginile. Deodata, din Carte a cazut un plic, care fusese lipit de coperta. Inauntru era o cheie, de care statea atarnata o eticheta cu numele dealerului auto (acelasi de la care el voia masina visurilor), data absolvirii si cuvintele “ACHITATA INTEGRAL”.
“Era o data un tanar ce pretindea ca are cea mai frumoasa si mai perfecta inima din tara. Tanarul mergea din oras in oras si din sat in sat, aratandu-le oamenilor inima lui minunata. Oamenii se adunau cu mic cu mare si se minunau de frumusetea si perfectiunea inimii lui.
Inima tanarului era intr-o stare perfecta. Acesta nu avea nicio greseala si niciun semn pe ea. Toti privitorii erau de acord ca inima lui era cea mai frumoasa din cate vazusera ei pana atunci. Tanarul om era foarte mandru de el si de inima lui. Nimeni nu avea o inima la fel de frumoasa. El se bucura mult de aprobarile unanime ale privitorilor.
Intr-o zi insa, ajungand intr-un sat, s-a apropiat de el un batran trecut de 70 de ani, cu par alb si cu o privire blajina, care i-a spus: “Dragul meu, eu iti spun ca inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasa precum e a mea!”. Atat multimea din sat, cat si tanarul cu inima perfecta s-au uitat cu uimire la batran. “Ce spui tu, batrane? Ai inima mai frumoasa ca a mea? Arata-ne-o atunci!”.
Batranul a inceput sa se dezbrace, ca sa le arate oamenilor inima lui. Oamenii au vazut o inima care batea puternic, dar care era plina de pete negre, de rani si cicatrici. Inima lui avea foarte multe rupturi si mai ales gauri. Unele dintre aceste gauri erau acoperite cu bucati de invelis, dar aceste invelisuri nu se potriveau foarte bine cu inima lui. Avea cateva locuri unde cateva piese ale inimii sale erau descompletate si completate cu altele care nu se potriveau foarte bine. Mai mult, inima lui avea om cateva locuri gropi mari de unde mai lipseau mai multe bucati de inima.
Oamenii se uitau unii la altii nedumeriti. “Cum poate batranul sa spuna ca inima lui e mai frumoasa??” se intrebau acestia in sinea lor. Tanarul cu inima perfecta s-a uitat atunci la inima batranului si a inceput sa rada.
“Eu cred ca dumneata glumesti, mosule. Inima dumitale nu poate fi comparata cu a mea. Inima mea e perfecta, pe cand a dumitale e plina cu cicatrici si rupturi.”
“Da!” spuse batranul. “A ta arata intr-adevar perfect, dar eu nu mi-as schimba inima mea cu a ta pentru nimic in lume. Sa stii ca fiecare gol pe care il vezi acolo reprezinta o persoana careia eu i-am dat iubire. De fiecare data cand am iubit pe cineva, eu am rupt o bucata din inima mea si i-am dat-o persoanei respective. Adesea, persoanele carora le-am dat o bucata din inima mea mi-au dar inapoi o bucata din inima lor, iar eu am pus aceasta bucata pe locul gol care lipsea din inima mea. Dar fiindca bucatile de inima date si primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu cateva margini dure, de care ma bucur oricum, pentru ca ele imi amintesc de iubirea pe care am impartit-o cu aceste persoane.
Uneori, eu am dat cateva bucati din inima mea unor persoane , iar acestea nu mi-au dat nimic inapoi. Acestea sunt locurile goale in inima mea. Nu uita: a da iubire cuiva inseamna a-ti asuma un risc. Cu toate ca aceste goluri sunt dureroase, ele raman deschise. Imi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni. Sper totusi ca intr-o buna zi ei se vor intoarce si vor umple aceste locuri libere pe care eu inca le astept. Ei, acuma vezi ce inseamna adevarata frumusete?”
Tanarul statea linistit, insa lacrimile incepusera sa-i curga siroaie din ochi. El s-a indreptat atunci catre batran, a rupt o bucata din inima sa perfecta, tanara si frumoasa si i-a oferit aceasta bucata batranului. Avea lacrimi in ochi si mainile tremurande. Batranul a luat bucata de inima oferita, a pus-o in inima sa, iar apoi a luat o bucata din inima sa batrana si sfasiata si a plasat-o in golul facut in inima tanarului. Aceasta s-a potrivit, dar nu chiar perfect, pentru ca au mai ramas niste margini afara. Tanarul om si-a privit inima, care nu mai era acum perfecta, dar care era acum cu mult mai frumoasa decat fusese vreodata, deoarece iubirea din inima batranului trecuse acum si in a lui.”
avocatnet.ro explicăm legislația
trope_doi 
MIHAI GRIGORE 
rodica_post