Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Cum a aflat cioara care este secretul fericirii ?!
O poveste ce iti poate schimba viata.
Nu degeaba se spune ca cioara este cea mai inteligenta pasare de pe planeta … Ea a aflat secretul fericirii. O poveste interesanta si plina de morala care a cucerit intreg internet-ul si care ne invata cel mai simplu secret al fericirii: sa fim multumiti cu ceea ce avem. In loc sa râvnim la viata si la fericirea altora, sa ne bucuram de propria viata si fericirea va veni de la sine.
O cioara traia in padure si era absolut multumita de viata ei. Insa, intr-o zi, a vazut o lebada … „Aceasta lebada este atat de alba”, s-a gandit cioara. „Si eu sunt atat de neagra. Aceasta lebada trebuie sa fie cea mai fericita pasare din lume.”
Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gandea. „De fapt”, i-a raspuns lebada. „Simteam ca sunt cea mai fericita pasare din imprejurimi pana cand am vazut un papagal care avea doua culori. Acum cred ca papagalul este cea mai fericita pasare care a fost creata”.
Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: „Am trait o viata foarte fericita pana cand am vazut un paun. Eu am doar doua culori, insa paunul are o multitudine de culori.”
Mai tarziu, cioara a vizitat un paun de la gradina zoologica si a vazut ca sute de oameni s-au adunat ca sa il vada. Dupa ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de paun. „Draga paunule”, a spus cioara. „Esti atat de frumos, in fiecare zi mii de oameni vin sa te vada. Cand oamenii ma vad pe mine, imediat ma gonesc. Cred ca esti cea mai fericita pasare de pe planeta.” Paunul a raspuns: „Am crezut dintotdeauna ca sunt cea mai frumoasa si fericita pasare de pe planeta. Insa din cauza frumusetii mele, sunt inchis in aceasta gradina zoologica. Am cercetat cu atentie gradina zoologica si am realizat ca cioara este singura pasare care nu este inchisa intr-o cusca. Asa ca zilele trecute m-am gandit ca daca as fi o cioara, as putea sa hoinaresc fericit pretutindeni.” Morala:
Aceasta este si problema noastra. Ne comparam in mod zadarnic cu altii si ne intristam. Nu pretuim ceea ce Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios al nefericirii ! Invata sa fii fericit cu ceea ce ai in loc sa te agati de ceea ce nu ai ! Intotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai putin decat ai tu ! Persoana care este multumita cu ceea ce are este cea mai fericita persoana din lume !
O mamă vine pentru o zi în vizită la fiul său, Andrei. El locuieşte într-un alt oraş,in timpul cinei, mama a observat cât de frumoasă este colega de apartament a fiului său. De foarte mult timp ea bănuia că intre cei doi ar exista ceva mai mult decât o relaţie, însă niciodată nu pusese intrebări despre acest subiect.
Cât timp au stat acolo, cei doi tineri s-au purtat normal, ca nişte adevăraţi colegi care împart un apartament. Însă, chiar şi aşa, mamei i se părea ceva ciudat, însă nu voia să pară suspicioasă.
Imediat ce au rămas singuri, Andrei i-a zis mamei sale:
-Ştiu la ce te gândeşti, însă te asigur că Maria este doar colega mea de apartament. Suntem foarte buni prieteni însă nimic mai mult.
La o săptămână de la vizita mamei, Maria s-a dus la Andrei, spunându-i:
-Ştiu că nu este frumos să spun asta, însă de când a venit mama ta în vizită, ne lipseşte farfuria de argint. Era pusă deasupra tuturor, ca piesa decorativă. Nu crezi că a luat-o ea, nu ?
Andrei i-a răspuns:
-Nu, nu cred. Însă ca să fim siguri, îi voi da un mesaj să o întreb.
Tânărul şi-a luat telefonul şi a început să scrie: "Dragă mamă, nu spun că ai luat farfuria de argint când ai venit la mine in vizită, nu spun nici că nu ai luat farfuria de argint, dar acea farfurie îmi lipseşte de când tu ai fost la mine. Te iubesc, Andrei.
Imediat, mama a venit cu răspunsul: "Dragul meu, nu spun că te culci cu Maria şi nu spun nici că nu te culci cu Maria. Insă, dacă ea ar fi dormit in patul ei, ar fi găsit farfuria de argint pusă sub pernă. Cu dragoste, Mama."
Adevarul gol-golut
O parabolă evreiască spune că într-o zi minciuna şi adevărul s-au întâlnit.
Minciuna i-a spus adevărului:
- Bună dimineaţa !
Şi adevărul a verificat dacă într-adevăr e o zi bună. S-a uitat în sus, nu a văzut nori de ploaie, mai multe păsări au cântat şi văzând că într-adevăr era o zi bună, i-a răspuns minciunii:
- Bună dimineaţa !
- E prea cald azi.
Şi adevărul văzu că minciuna a spus adevărul.
Minciuna apoi l-a invitat pe adevăr să se scalde în rîu. Şi-a scos hainele, a sărit în apă şi i-a spus:
- Să știi că apa e minunată !
Şi de îndată ce adevărul a sărit în rîu, cum era de așteptat, minciuna a ieşit din apă, s-a îmbrăcat în hainele adevărului şi a plecat. Adevărul în schimb a refuzat să se îmbrace în hainele minciunii şi, pentru că n-avea de ce să-i fie ruşine, a plecat dezbrăcat pe stradă. Morala
Așa se face că, în ochii altor oameni, e mai uşor de accepat minciuna îmbrăcată în adevăr, decât adevărul gol-goluţ.
P.S Publicat de Maestrul Jackson Nunes
Un tânăr stilat, posibil student la o facultate de economie, sărbătorea într-un bar sfârșitul sesiunii. El a privit în jur și a văzut un bătrân singur. Studentul s-a apropiat de el și a început să-i povestească cu voce tare ca sa fie auzit de toti clientii barului, de ce oamenii vârstnici nu-i înțeleg pe cei din generația lui.
-Pur și simplu voi ați crescut într-o lume complet diferită, aproape primitivă. Generația mea a crescut cu telefoane inteligente, televizoare 3 D, avioane reactive invizibile, călătorii în cosmos, internet, energie atomică și ….
Tanarul s-a oprit ca să bea o gură de bere, iar bătrânul a profitat de această pauză și a spus:
-Fiule, să știi, chiar ai dreptate. Noi nu aveam toate aceste lucruri. De aceea, noi le-am creat, iar acum, tu le utilizezi, .........., dar gândește-te ce poti sa faci tu pentru următoarea generație ?!
Un bătrân vindea ouă. O femeie coborî dintr-o mașină, veni la el și îl întreba:
- Cu cât dai ouăle ?
Bătrânul i-a răspuns:
- 1 leu oul, doamnă.
- Voi cumpăra 6 ouă cu 5 lei sau nu voi cumpăra deloc.
- Ia-le la prețul pe care îl vrei. Poate că este un început bun pentru că astăzi nu am vândut niciun ou, a răspuns bătrânul.
Ea a luat ouăle și a plecat simțindu-se mândră. S-a urcat în mașină și a mers la un restaurant împreună cu prietenul ei. Acolo au comandat ceva. Au mâncat puțin din ce au comandat și au cerut notă de plată. Comandă a costat 140 de lei și ea a dat 150 lei spunându-i proprietarului să păstreze restul.
Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului, dar dureros pentru bătrânul vânzător de ouă. Ideea. De ce arătăm intotdeuna că suntem puternici atunci când cumpărăm de la cei săraci ? Și de ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră ?
Odată am citit undeva:
"Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele. Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele. M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face ?
Atunci tata mi-a răspuns: „Este un act de caritate înfășurat cu demnitate."
avocatnet.ro explicăm legislația
trope_doi 
MIHAI GRIGORE 
rodica_post