Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Iata câteva sfaturi utile de la un vraci, despre semnele din jurul nostru pe care trebuie să le observăm:
1. Când mergi pe drum și vezi o pană, care stă pe pământ, ia-o acasă. Ai putea să o pui într-o vază, să o atârni sau pur și simplu să o pui pe un raft. Aceasta este un amulet care îți va proteja casa.
2. Strânge pietre de pe albiile râurilor. Ele posedă energie și putere.
3. Din toate puterile încearcă să-i ajuți pe ceilalți. Dacă nu le poți dărui fericire, măcar nu le face rău.
4. Pentru ați realiza visul, uneori este destul un singur pas. Nu îți fie frică de greutăți. Ele sunt și vor fi întotdeauna !
5. Primul tău principiu în viață este să refuzi să faci cuiva rău. Gândește-te.
6. Atunci când vei deveni sursa de fericire pentru cineva, atunci vei fi cel mai fericit om de pe pământ. Însă dacă ai devenit sursa de nefericire pentru cineva, vei fi primul cel nefericit.
7. Măcar o oră în zi stai în liniște. Ea îți este la fel de necesară precum este comunicarea.
8. Abilitatea de a iubi este cel mai important lucru pe care îl face un om pe pământ.
9. Nu arunca gunoiul în apă. Duhul apei poate să se înfurie. Aruncă mai bine pâine, lapte sau bănuți.
10. De obicei, noi numim trecutul vremea glorioasă din viața noastră. Este o greșeală. Este foarte important să înțelegem că fiecare moment din viața noastră – este acel moment de aur.
11. Nu există religia și credința perfectă. Există un singur Dumnezeu.
12. Dacă vrei să schimbi lumea, începe de la tine.
13. Există o vorbă în popor: nu mușca mâna celor care te hrănesc.
14. Viața este o perioadă de timp foarte scurtă. Nu o pierde în lacrimi, certuri, curvie și alcool. Ai putea să faci bine, să dai viață copiilor, să te odihnești și să faci alte lucruri foarte frumoase.
15. Dacă iubitul/ iubita tău/ ta s-a supărat pe tine, dacă nu ești vinovat/ă – îmbrățișează-l/o, ține-l/o strâns strâns și se va liniști.
16. Dacă îți este greu pe suflet și simți neliniște în interior, cântă. Cântă orice. Și sufletul tău se va liniști.
17. Dacă vrei să faci ceva, crede în forțele proprii. Pentru că frica te va opri. Întotdeauna. Nu îți pierde speranța și mergi înainte.
18. Ține minte un lucru: fiecare va primi ceea ce merită.
19. Viața poate să se întoarcă la tine cu fața sau cu spatele. Însă puțini înțeleg că noi singuri o întoarcem. Toate gândurile rele, noi le atragem. Trăiește liniștit. Nu invidia pe nimeni și nimic. Mai des zâmbește și vei primi multe zâmbete în schimb.
20. Dacă vrei să fii respectat, respectă-i pe cei din jurul tău. La bine, răspunde cu bine, la rău, răspunde cu ignoranță. Omul care ți-a făcut rău va suferi mai mult pentru că nu l-ai luat în seamă.
21. Nu bea alcool. Deloc. Asta îți strică viața și sănătatea. Sunt zeci de mii de modalități pentru ca să te relaxezi.
22. Niciodată nu avea regrete. Ele sunt în plus. Tot ce se face, se face întotdeauna spre bine.
23. Pietrele care seamănă cu animale nu trebuie niciodată să le strângi. Îți pot aduce ghinion.
24. Ascultând muzica bună, poți să te eliberezi de toată energia negativă pe care ai adunat-o în timpul zilei. Muzica e un fel de meditație care aduce echilibru în viața noastră.
25. Pentru a respira mai ușor și pentru a-ți fi mai ușor pe suflet, învață să plângi.
26. Dacă ai nimerit într-o situație din care nu vezi nici o ieșire, ridică o mână cât mai sus. Apoi brusc dă-o jos și spune: DUCĂ-SE NAIBII ! Și mai gândește-te odată…
27. Atunci când femeia merge la cumpărături, ea cumpără fericire pentru familia ei. Iar bărbatul trebuie să îi asigure banii femeii, pentru ca ea să cumpere cele mai bune produse. Familia care economisește pentru produsele alimentare este predispusă la sărăcie și nefericire.
28. Dacă te simți prost sau ceva te neliniștește, încearcă să te miști în ritm de dans. Îți vei reîntoarce energia și îți vei elibera creierul de griji.
A imbatrini frumos, mare lucru !
Scrisoarea unei bătrâne către o ființă tânără.
De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă - prea puțini. Zilele trecute, o ființă tânără m-a întrebat cum e să fiu bătrână. Recunosc că m-am pierdut puțin cu firea, deoarece eu nu mă consideram a fi bătrână. Văzându-mi reacția, ființa s-a zăpăcit, de aceea i-am spus că întrebarea ei este interesantă, că mă voi gândi la ea și că în curând îi voi răspunde.
Am decis că bătrânețea este un dar. Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana care îmi doream cândva să fiu. Nu, bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu ! Uneori acest corp mă lasa disperată - ridurile, pungile sub ochi, petele pe piele, fundul lăsat. Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat cu traiul la mine în oglindă, însă nu obișnuiesc să-mi fac mult timp griji pe seama acestei cauze și neliniștile îmi trec repede.
Pentru nimic în lume nu mi-aș schimba prietenii extraordinari, viața remarcabilă, familia mea adorabilă ca să am mai puține fire de păr sur și o burtă dreaptă.
Cu cât îmbătrânesc, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică. Am devenit prietenul meu.
Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat această șopârlă de ciment prostească, de care nu am deloc nevoie, dar care oferă grădinii mele un aer avangardist.
Am dreptul să mănânc prea mult, să nu strâng după mine, să fiu chiar extravagantă. Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea.
Cine și ce treabă are dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază ? Dansez cu mine însami, ascultând melodii minunate și, dacă-mi vine să plâng pe seama iubirii plecate, ce să-i fac, plâng.
Voi merge pe plajă în costum de baie care abia de-mi ține corpul umflat, dacă vreau, mă voi scufunda în valul oceanului, în ciuda privirilor pline de compătimire din partea ființelor tinere, îmbrăcate (dezbrăcate !?) în bikini. Ele toate (fiintele) vor îmbătrâni. Uneori sunt uitucă, ce-i drept. Dar mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur.
Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă nu o singură dată. Cum poate să nu ți se frângă inima, dacă ți-ai pierdut iubitul, sau când copilul suferă sau chiar când o mașină îți lovește câinele drag ? Însă, inimile frânte sunt si izvorul puterii noastre, al înțelegerii, al compasiunii. Inima, ce nu a fost frântă niciodată, e sterilă și curată, nu va cunoaște niciodată bucuriile imperfecțiunii.
Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânar s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față. Închipuie-ți câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă ?
Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer. Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer. Duci grija parerii altora tot mai puțin. Nu mai am dubii și rezerve în privința mea. Am câștigat chiar dreptul să greșesc.
Așadar, răspunzând întrebării tale, pot spune: îmi place să fiu bătrână. Bătrânețea m-a eliberat. Îmi place persoana care am devenit. Nu voi trăi veșnic, dar atât cât sunt aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întamplat, nu-mi voi face griji în legătură cu ceea ce se poate întâmpla.
Și voi mânca desert în fiecare zi !
P.S Acelasi vechi amic (pe care il banuiesc de ceva vreme ca are inclinatii spre scris, desi neaga cu fiecare ocazie), mi-a trimis aceasta scrisoare, fara a dori sa mentioneze sursa.
Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea:
-Ce vrea de fapt femeia?
Tanarul si-a chemat si a intrebat mama, sora, verisoara, vecina, dar nici una n-a putut sa dea un raspuns corect. In fine a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca dupa ce va fi eliberat sa o ia de sotie. Neavand alta solutie tanarul a acceptat. Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost:
-Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei sale vieti !
Imparatul l-a eliberat imediat. A urmat nunta si noaptea nuntii. Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
-Pentru ca te-ai tinut de cuvant, jumatate de zi voi fi batrana si urata iar celalata jumatate voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana.
Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l cu o batrana si urata iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni iar noaptea … In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine.
Imediat a venit si raspunsul:
-Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria viata. Morala
Nu conteaza daca o femeie e frumoasa sau urata, in fond, fiecare e o ... vrajitoare.
Lumea in care traim
Circula pe internet, fara autor, fara locul de publicare. La mijloc, nu poate fi decat o adanca cugetare.
Trec în fiecare dimineață prin intersecția de la Lujerului în drumul meu către tramvaiul 41 și mai departe spre serviciu. De multe ori întâlnesc în intersecție, aproape de Mega, un bătrân cu păr și barbă ninse, îmbrăcat mereu cu camașă albă și care cerșește fără a privi trecătorii, așezat pe un scăunel cu trei picioare ca un arbust înflorit cu rădăcinile ieșite din pământ.
Astăzi trec pe lângă el, îi pun 10 lei în cutia de carton din față și îl intreb amical fără să aștept neapărat un raspuns:
– Ce mai faceți ?
– Stau de șase ! zice el șoptit, aproape conspirativ, uitându-se repede în jur ca și cum s-ar teme să nu fie surprins.
– Păi de ce ? îl întreb curios să-i aflu jocul pentru că nu pare tocmai locul în care să se producă vreo infracțiune.
– De prost ! zice el.
– …
– Dacă nu știi, afli acum de la mine că, atunci când se iese la furat, cel mai prost și mai mototol stă de șase iar ăia mai voinici și mai sprinteni sar gardul și îndeasă în saci.
Mă grăbeam spre serviciu dar e prima dată când ridică fruntea și mă privește în ochi așa că îl ascult mai departe:
– Era la noi în sat un băiat cu doi ani mai mare ca mine, Liță Perniță îl strigam, un copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă. Avea și picioarele rășchirate uite-așa ! (îmi arată cu degetele osoase cât de crăcănat era Liță). Ta-su avea o livadă bogată și când mergeam acolo la furat de pere ori de gutui îl luam și pe Liță să stea de șase, să nu cumva să vie ta-su să ne prinză. Când ieșeam cu
traistele pline îi dădeam și lui o fructă că ăla care stă de șase primește mai puțin. Așa de prost era că se bucura de gutuia aia furată din curtea lui …
Aș pleca dar mi-e clar că moșul mai are ceva de spus. Ba chiar se ridică pentru a da greutate cuvintelor lui:
– Uită-te la mine, am aproape nouăzeci de ani… și n-am știut până acum că eu sunt Liță Perniță. Mă bucur de pensia pe care mi-o dau din munca mea, de mersul gratis cu ITB-ul și de două buline la preț redus și stau de șase să fure ei până nu mai pot căra ! se așează din nou pe scaun.
– Sănătate bunicule ! zic eu … Și eu stau de șase, cred că stăm toți de șase !
– Mergi sănătos, Liță ! spune el.
Are dreptate bătrânul. O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși !
Un dulgher in varsta a decis ca e vremea sa se pensioneze. I-a spus angajatorului sau despre intentiile sale de a pleca din domeniul constructiilor de case pentru o viata mai linistita alaturi de sotie si familie. Ii parea rau ca nu va avea la fel de multi bani, dar simtea ca venise timpul sa se retraga. Firma se putea descurca foarte bine si fara el.
Angajatorului i-a parut rau ca ii pleaca un om bun si i-a cerut, ca o favoare personala, sa-i mai construiasca o ultima casa. Dulgherul a acceptat, insa, pe masura ce lucra, isi dadea seama ca-si pierduse cu totul pasiunea pentru munca. A folosit mana de lucru ieftina si materiale de proasta calitate. Era un proiect foarte nereusit pentru un sfarsit de cariera. Cand dulgherul si-a terminat treaba si seful sau a venit sa vada casa finalizata, a inmanat dulgherului cheia si i-a spus:
-Poftim, aceasta este casa ta, un dar din partea mea.
Ce soc pentru dulgher ! Si ce rusine ! Daca ar fi stiut ca lucreaza la propria sa casa, ar fi muncit intr-un cu totul alt fel. Acum trebuia sa traiasca intr-o casa pe care nu o construise deloc bine.
La fel este si in viata. Ne construim vietile fara sa acordam prea mare atentie, reactionam mai des decat actionam si depunem eforturi superficiale in loc sa dam ce avem mai bun din noi. Iar cand este mai important, suntem delasatori. Apoi ne uitam cu uimire la ce ne-am facut singuri si intelegem ca acum trebuie sa traim in casa pe care ne-am construit-o cu mainile noastre.
Daca am fi stiut, am fi procedat diferit. Gandeste-te ca esti ca dulgherul din poveste. Gandeste-te la casa ta. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un zid. Construieste intelept. Este singura viata pe care ti-o vei construi. Viata insasi este un proiect pe care il faci cu mana ta. Viata ta de azi este rezultatul alegerilor si comportamentului din trecut. Viata ta de maine va fi rezultatul alegerilor si a comportamentului de azi.