Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.

Poveste cu morala

Un tânăr bate la ușa unui mare savant în Talmud.
- Rabbi, vreau să studiez Talmud-ul.
- Vorbești aramaică ?
- Nu.
- Ebraică ?
- Nu.
- Ai studiat vreodată Torah ?
- Nu, Rabbi, dar am absolvit Harvard cu summa cum laude în filosofie și mi-am luat doctoratul la Yale. Aș dori să-mi completez educația cu puțin Talmud.
- Mă-ndoiesc că ești pregătit pentru Talmud. Este cea mai cuprinzătoare și adâncă dintre cărți. Dacă dorești, te voi testa în domeniul logicii iar dacă treci testul, te voi învăța Talmud-ul.
- Bine. Sunt foarte bine pregătit în domeniul logicii.
- Prima întrebare: doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața ?
- Spărgătorul cu fața murdară.
- Greșit. Cel cu fața curată. Fii atent la logică. Spărgătorul cu fața murdară se uită la cel cu fața curată și se gândește că fața lui e curată. Cel cu fața curată se uită la cel cu fața murdară și se gândește că fața lui e murdară. Așadar, cel cu fața curată se spală.
- Foarte isteț. O altă întrebare, te rog.
- Doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața ?
- Am stablit asta. Spărgătorul cu fața curată se spală.
- Greșit. Amândoi se spală. Fii atent la logică. Cel cu fața murdară crede că fața lui e curată. Cel cu fața curată crede că fața lui e murdară. Așadar, spărgătorul cu fața curată se spală. Când cel cu fața murdară îl vede spălându-se, își dă seama că și fața lui trebuie să fie murdară. Așadar, amândoi se spală.
- Nu m-am gândit la asta. Te rog, încă o întrebare.
- Doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața?
- Ei bine, știm că amândoi se spală.
- Greșit. Nici unul nu se spală. Fii atent la logică. Cel cu fața murdară crede că fața lui e curată. Cel cu fața curată crede că fața lui e murdară. Dar când cel cu fața murdara nu se obosește să se spele, nici el nu se spală. Prin urmare, nici unul nu se spală. După cum vezi, nu ești pregătit pentru Talmud.
- Rabbi, te rog, mai supune-mă unui test.
- Doi spărgători coboară printr-un coș. Unul dintre ei iese cu fața curată, celălalt cu fața murdară. Care dintre ei își spală fața?
- Nici unul !
- Greșit. Poate acum vei recunoaște de ce nici Harvard nici Yale nu te pot pregăti pentru Talmud. Spune-mi, cum este posibl ca doi bărbați să coboare prin acelaș horn iar unul iese cu fața curată în timp ce celălalt are fața murdară?
-Dar tocmai mi-ai dat patru răspunsuri contradictorii la aceeași intrebare. E imposibil !
-Nu, fiule, acesta-i Talmud-ul (in loc de morala).

Despre fericire - o lectie de viata !?

La un seminar pentru cupluri ce s-a desfășurat la Universitatea din Fresno (California, SUA), unul dintre vorbitori i-a adresat o întrebare unei femei: „Soțul d-voastră vă face fericită? Cu adevărat vă face fericită?”
În acel moment, soțul se întinse, arătând o mare siguranță. Știa că soția va spune da, deoarece nu se plângea niciodată.
Soția sa, totuși, a răspuns printr-un ”NU”, foarte clar ! „Nu, soțul meu nu mă face fericită”!
Bărbatul a rămas dezorientat, dar ea a continuat: „Soțul meu nu m-a făcut niciodată fericită și nici nu o va face. Eu sunt fericită. Dacă eu sunt sau nu fericită nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.
Eu decid să fiu fericită în orice situație și în orice moment al vieții mele, deoarece, dacă fericirea mea ar depinde de cineva, de lucruri sau de circumstanțe de pe Pământ aș avea mari probleme.
Tot ceea ce există în această viață e într-o mișcare continuă: ființa umană, bogățiile, corpul meu, clima, șeful meu, plăcerile, prietenii, sănătatea mea fizică și mentală, și aș putea să adaug o listă cu lucruri interminabilă.
Trebuie să decid să fiu fericită independent de tot ceea ce există! Dacă astăzi am casa plină sau goală, sunt fericită! Dacă ies singură sau însoțită, sunt fericită! Dacă munca mea este bine plătită sau nu, sunt fericită!
Astăzi sunt căsătorită, dar eram deja fericită când eram singură.
Sunt fericită de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situații sunt pentru mine experiențe care pot să-mi ofere momente de bucurie sau de tristețe.
Învăț din experiențele trecătoare și trăiesc pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a înțelege, a accepta, a consola.
Sunt persoane care zic: „Astăzi nu pot să fiu fericit pentru că sunt bolnav, pentru că nu am bani, pentru că e cald, pentru că e foarte frig, pentru că cineva m-a jignit, pentru că o persoană nu mă mai iubește, pentru că nu știu să mă pun în valoare, pentru că soțul meu nu e cum speram, pentru că fiii mei nu mă fac fericită, pentru că prietenii mei nu mă fac fericită, pentru că slujba mea este mediocră” și așa mai departe.
Iubesc viața pe care o am nu pentru că ar fi mai ușoară ca a altora, ci pentru că am decis să fiu fericită ca și persoană și sunt responsabilă de fericirea mea.
Când eliberez pe soțul meu sau pe oricare altă persoană de această obligație, îi ușurez de greutatea de-a mă purta pe umerii lor. Viața fiecăruia devine mult mai lejeră.
În acest fel am reușit să am o căsătorie reușită în cursul anilor”. Să nu lași în mâinile nimănui o responsabilitate așa de mare precum susținerea fericirii tale! Fii fericit, chiar dacă e cald, chiar dacă ești bolnav, chiar dacă nu ai bani, chiar dacă cineva te-a rănit, chiar dacă cineva nu te iubește.
Toate acestea sunt valabile pentru bărbați și femei de orice vârstă.

P.S Am primit un e.mail cu acest text de la un amic. Nu cunosc autorul. Pot spune ca nu de prea multe ori, stau sa aprofundez astfel de mesaje. De data aceasta am facut-o si nu imi pare rau.

Cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca.
Arsenie Boca

Cea mai cunoscuta povestire relatata de parintele Arsenie Boca are menirea sa le aduca alinare celor aflati in suferinta.
Pilda cescutei de ceai, spusa de duhovnicul de la Prislop, le arata oamenilor ce pot face „daca viata li se pare grea si sunt loviti, batuti si impinsi aproape fara mila, cand lumea pare ca se invarteste necontrolat si cand simt ca se afla intr-o suferinta ingrozitoare”.
Parintele Arsenie Boca (1910-1989) este considerat unul dintre marii duhovnici ai romanilor. A lasat posteritatii o mostenire spirituala impresionanta. Una dintre cele mai frumoase vorbe de duh lasate de fostul preot prigonit de regimul comunist este povestea cescutei de ceai, o pilda menita sa le aduca alinare suferinzilor.
Iata povestirea spusa de parintele Arsenie Boca
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Si sotiei si sotului le placeau antichitatile si produsele din argila, obiecte ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: „Putem sa vedem cescuta aceea ? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos !”.
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
-Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva, am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta !”,„Nu-mi place !”, „Lasa-ma in pace !”, dar El a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu !”. Apoi, ah ! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste ! Ametesc! O sa-mi fie rau !”, am strigat.
Dar Stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: „Inca nu”. M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat, pana a obtinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura! Am strigat, am batut si am izbit usa… „Ajutor ! Scoate-ma de-aici !”
Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele Sale, in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: „Inca nu”.
Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft…am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine ! „Ei, asa este mult mai bine.”, m-am gandit.
Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza !”, am strigat. El doar a dat din cap si a spus: „Inca nu !” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data.
Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans… eram convinsa ca nu voi scapa ! Eram gata sa renunt. Chiar atunci, usa s-a deschis si El m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat, intrebandu-ma: „Oare ce are de gand sa-mi mai faca ?”.
O ora mai tarziu, mi-a dat o oglinda si a spus: „Acum uita-te la tine !”. Si m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasa. Sunt frumoasa !” El mi-a vorbit bland: „Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat.
Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald si neplacut in cuptor, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata.
Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult, fiindca acea intarire nu ar fi tinut.Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine”.
Morala povestirii este urmatoarea, arata duhovnicul Arsenie Boca.
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta Sa voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea iti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, asaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu Olarul.

30 de Citate Despre Oameni

"Zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decat alte sute de mii care tac" Napoleon Bonaparte

"Caracterele oamenilor sunt ca vinurile inchise; te gasesti totdeauna inaintea unei etichete si, in general, e bine sa nu bei butelia pana la fund, fiindca, chiar atunci cand vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie". Duiliu Zamfirescu

"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare". Mark Twain

"Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta" Frederic Amiel

"Ce oameni exceptionali trec pe langa noi, anonimi, si noi admiram prosteste atatia neghiobi, numai pentru ca au vorbit de ei presa si 'opinia publica', numai pentru ca le-a popularizat numele politica si literatura". Mircea Eliade

"Sa le fim recunoscatori celor care ne ofera fericire; ei sunt acei gradinari fermecatori care fac sufletele noastre sa infloreasca" Marcel Proust

"Unii oameni vor sa se intample, altii si-ar dori sa se intample, altii fac sa se intample." Michael Jordan

"Oamenii se impart in doua: unii care cauta si nu gasesc, altii care gasesc si nu-s multumiti." Mihai Eminescu

"Lumea este un loc periculos de trait, nu din cauza oamenilor rai, ci din cauza oamenilor care nu fac nimic pentru asta." Albert Einstein

"Oamenii rai nu se imbonlavesc niciodata de inima: le lipseste organul..." George Budoi

"Fa ceva minunat! Oamenii ar putea imita gestul tau." Albert Schweitzer

"Putini oameni stiu sa fie batrani." Francois De La Rochefoucauld

"Oamenii vad doar ceea ce sunt pregatiti sa vada." Ralph Waldo Emerson

"Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi in fata si a recunoaste adevarul." Mihai Eminescu

"Se compara uneori cruzimea oamenilor cu cea a animalelor salbatice, comparatia este jignitoare pentru acestea din urma."Feodor Mihailovici Dostoievski

"Sunt doua tipuri de oameni in lume. Persoane care urasc clownii si ...clownii." Bobby Pendragon

"Unii oameni au demnitatea ambitiei lor, altii a situatiei lor, cei mai putini demnitatea persoanei lor." Nicolae Iorga

"Exista doua feluri de oameni: cei care ii spun lui Dumnezeu 'Faca-se voia ta' si cei carora Dumnezeu le spune: ' Bine, actioneaza cum crezi." Clive Staples Lewis

"Problema pe care o au oamenii nu este ca tintesc prea sus si esueaza, ci ca tintesc prea jos si reusesc." Michelangelo Buonarrotti

"Uneori viata ii desparte pe doi oameni doar pentru ca ei sa inteleaga cat de importanti sunt unul pentru calalalt." Paulo Coelho

"Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile." Lucian Blaga

"Cand vei inceta sa te astepti de la oameni sa fie perfecti, ai sa-i placi pentru ce sunt ei." Donald Miller

"Cei mai amuzanti oameni sunt cei care odata au fost tristi."Confucius

"Am invatat ca oamenii vor uita ce le-ai spus, vor uita ce le-ai facut, dar nu vor uita niciodata cum i-ai facut sa se simta." Maya Angelou

"Unii oameni vorbesc in somn, unii oratori vorbesc cand alti oameni dorm." Albert Camus

"Cele mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care au cunoscut infrangerea, au cunoscut suferinta, au cunoscut lupta, au cunoscut pierderea, si au gasit calea de a iesi din adancuri. Aceste persoane au o aprecier, o sensibilitate si o intelegere a vietii care le umple cu compasiune, blandete si profunda iubire." Elisabeth Kubler-Ross

"O multime de oameni vor sa mearga cu tine in limuzina, dar ceea ce-ti doresti este cineva care sa ia autobuzul cu tine cand se va strica limuzina." Oprah Winfrey

"Cand oamenii se tem de guvern este tiranie, cand guvernul se teme de oameni este libertate." Thomas Jefferson

"Unii oameni vad lucruri si se intreaba: De ce?Unii oameni viseaza lucruri si se intreaba: De ce nu? Alti oameni trebuie sa mearga la lucru si nu au timp de toate astea." George Carlin

"Mintile luminate discuta idei; mintile mediocre discuta evenimente; mintile mici discuta oamenii." Eleanor Roosevelt

"Sa nu te certi cu oamenii mai mult decat cu tine insuti" Lucian Blaga
[ link extern ]

Încrederea în sine … (poveste cu tâlc)

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
-Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar sa se uite la el, bătrânul îi spuse:
-Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea.
Apoi, după o mică pauză, adaugă:
-Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine, poate ca aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
-Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
-Bine, încuviinţă bătrânul înţelept. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului adăugând:
-Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu sa iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cat mai repede.
Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apuca să le zică de bănuţul de aur, unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
-Îmi pare rău, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia daca aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
-Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten ! spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca, mai întâi, să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul !
Flăcăul încălecă şi plecă in goană. Bijutierul examină atent micul inel, îl privi printr-o lentilă specială, îl răsuci, şi apoi zise:
-Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
-Cuuum, 58 de bani de aur ?! exclamă năucit tânărul.
-Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.
Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
-Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca şi in cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta.
Spunând acestea, lua inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic.
-Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
(Autor anonim)

[ link extern ] /