Povesti cu talc / cu morala. Sfaturi pentru viata si altele pe tema.

Lectia auzului.

Un orăşan primeşte vizita unui prieten al său dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul acesta ! i-a spus orăşanul.
- Sunt sigur, am auzit un greier ! a insistat săteanul.
- Asta-i o nebunie ! a răspuns prietenul.
Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
- E incredibil ! Trebuie să ai un auz supraomenesc !
- Nu ! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate ! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot !
- Depinde numai de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun ? a continuat săteanul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor "ştiri" politice şi/ sau diverse tragedii, catastrofe etc. ... Urechea, care este prelungirea creierului nostru, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor. ... Ni se induce frica !
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre)
şi ... nu stim de unde …., cand … si cum.
Răspunsul.
Uite asa: ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană.
Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc.
Şi în tot acest timp, greierii cântă, frunzele fosnesc, apele curg şi noi ... nu le mai auzim !

Cinci reguli pentru barbatii care-si doresc o viata fericita, inscrise pe lespedea mormantului lui Russell J. Larsen din Logan, Utah.
El a murit fara sa stie că va castiga concursul pentru "Cea mai haioasa placă de mormant".
Cele cinci reguli de urmat pentru barbatii care îşi doresc o viata fericită:
1. Este important sa ai o femeie ce te ajuta pe acasa, iti gateste din cand in cand, face curatenie si are o slujba.
2. Este important sa ai o femeie care te poate face sa râzi.
3. Este important sa ai o femeie de incredere si care nu te minte.
4. Este important sa ai o femeie bună la pat si careia îi place sa fie cu tine.
5. Este foarte, foarte important ca aceste patru femei să nu ştie una de alta, altminteri ai pute-o sfârşi mai repede în mormânt ca şi mine!

Punct de vedere.
Circula pe internet acest articol, nesemnat. Am stat o clipa, inainte de a-l posta aici.

Mâncare pe gustul lui Dumnezeu.
Am întâlnit mulţi oameni care „ţin post”. Nu mi-a fost greu să-i identific: cu toţii declară, cu o mândrie abia ascunsă, că-n cutare zi nu bagă-n gură cutare lucru. Şi toţi fac asta pentru a-i cădea cu tronc lui Dumnezeu. Din această perspectivă, Dumnezeu este un fel de Chef ceresc, care priveşte cu mânie sau încântare - după caz -în strachina omului. „Ia uite-l şi pe Vasile cum mănâncă doar fasole dreasă cu ulei vegetal. Bun creştin, trece-l de-a dreapta mea, Fiule. Pe Gheorghe zvârle-l în Iad, că l-am prins ieri delectându-se cu poalele-n brâu”. În ecuaţia asta, românii îşi iau libertatea de a-i îngrădi opţiunile lui Dumnezeu. Postul se face pentru a-l obliga pe Dumnezeu să-ţi recunoască meritele. El e tratat ca un gestionar de fapte, ca unul care bifează hrana consumată de credincioşii lui şi, în virtutea acestei statistici, este obligat să-i protejeze pe postitori. Câtă vreme cutare n-a mâncat brânză în ziua în care lactatele erau trecute la index, Dumnezeu e forţat să ia notă de această ispravă şi s-o recompenseze în consecinţă.
N-am întâlnit un om, un singur om, care să spună că vede postul ca pe un vehicul care să-l împingă spre Dumnezeu, ca pe un regim menit să-i ascută spiritul, pentru a despica mai uşor cerurile care îl despart de fiinţa supremă. Unul singur nu mi-a spus: „fac asta pentru că mă simt prea greu, prea pământesc, vreau să zbor, dar sunt tras în jos de lestul trupului burduşit cu grăsime”.
S-a înmulţit, în ultima vreme, specia celor care vorbesc despre virtuţile medicinale ale postului. Unii spun că subţiază sângele, alţii că-l rafinează. Sunt câţiva care se aleg cu un colon mai curat şi alţii cărora li se domoleşte hipertensiunea. Postul religios se transformă într-un regim alimentar a cărui noimă e din ce în ce mai greu de dibuit. Ce legătură are Dumnezeu cu hipertensiunea ? Se dă certificat de Rai, la zi, doar celor care ies cu analizele medicale curate ? Verifică oare Sf. Petru colesterolul rău, atunci când deschide larg porţile cerului ?
Sunt din ce în ce mai numeroşi cei care mănâncă orice, dar de post. Postul nu mai este o înfrânare, o domolire a poftelor nesăţioase ale trupului, ci o selectare convenabilă a ingredientelor din alimente. Nu te mai abţii de la savarină, ci mănânci savarină de post. Savurezi brânză din soia, înfuleci mici vegetali, te fericeşti cu băutură fără alcool. Pui aspartam în loc de zahăr şi, gata, Dumnezeu se uită încântat la devotatul lui credincios, care bea Coca-Cola Zero.
Cum cererea determină oferta, am văzut în ultimii ani pe galantare tot felul de produse de post, care ar ferici şi cel mai pretenţios gurmand. Nu m-ar mira să apară şi ţuica de post, la drept vorbind. Ajută la ceva mascarada asta alimentară ? Aş înclina să cred că nu, dar eu n-am terminat Teologia, să citesc direct din cărţile scrise de Dumnezeu. Mă gândesc doar că, dacă aş fi Dumnezeu şi ar apărea în faţa mea unul care cere paşaport de Rai pentru că a mâncat Tofu, aş fi foarte amuzat, dar n-aş da viza. M-aş întoarce cu spatele şi, mângâindu-mi barba, aş întreba: „lasă lactatele, acum spune-mi dacă ai fost mai bun în post, dacă ţi-ai iubit semenii, dacă ţi-ai iertat duşmanii, dacă ai ajutat săracul şi l-ai mângâiat pe cel trist”.
Apoi, întorcându-mă încă o dată, aş descoperi că am rămas singur, că solicitantul şi-a luat tălpăşiţa, şi-aş conchide, amar: „cum spunea şi Fiul Meu, mulţi chemaţi, puţini aleşi. Altul la rând !”

Motto: „Cînd încetezi să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi”
> să fii ceea ce ești… Una dintre cele mai mari provocări în viață este să fii tu însuți, într-o lume care încearcă să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deștept sau mai tînăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, pentru ca oamenii să te placă. Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.
> trecutul… Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta dacă vei continua să îl citești pe ultimul.
> frica să nu greșești… Făcînd ceva și obținînd un rezultat greșit este mai productiv decît să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut, decît pe cele pe care le-ai făcut.
> probleme… Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nici o persoană în lume care poate depăși, fără să greșească, toate complicațiile cu care viața ne pune față în față. Nu sîntem făcuți să rezolvăm pe loc, toate problemele apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții – să ne înfruntăm problemele, să învățăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care sîntem.
> a minți… Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine însuți. Viețile ni se îmbunătățesc numai atunci cînd acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.
> nevoile proprii… Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine însuți ca persoană, atunci cînd iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă exista vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e cel de acum.
> ești pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci cînd apare o nouă șansă. Asta, pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întîi insuficient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?
> relații din motive greșite… Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur, decît într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întîmple, se va întîmpla – la timpul potrivit, cu persoana potrivită și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.
> relații noi… Vei învăța că, în viață, oamenii pe care-i întîlnești, îi întîlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța cîte ceva. Dar, cel mai important este că vor fi și cîțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.
...............................................................................................................................................
va continua

Nu conteaza daca o femeie e frumoasa sau urata.

Un imparat a prins un tanar supus care vana pe domeniul lui. L-a aruncat in temnita si i-a spus ca-l va elibera daca va raspunde la intrebarea:
-Ce vrea de fapt femeia ?
Tanarul si-a chemat si a intrebat mama, sora,verisoara, vecina, dar nici una n-a putut sa-i dea un raspuns corect.
In fine a chemat si o vrajitoare batrana si urata. Aceasta i-a promis ca-i spune raspunsul corect cu conditia ca, dupa ce va fi eliberat o va lua de sotie.
Neavand alta solutie, tanarul a acceptat. Raspunsul dezvaluit de vrajitoare a fost:
-Femeia, de fapt, doreste sa fie stapana propriei sale vieti !
Imparatul l-a eliberat imediat.
A urmat nunta si noaptea nuntii. Insa nu mica i-a fost mirarea cand in pat a gasit o fata tanara si deosebit de frumoasa care i-a spus:
-Pentru ca te-ai tinut de cuvant, jumatate de zi voi fi batrana si urata iar cealalta jumatate, voi fi ca acum. Urmeaza ca tu sa alegi in care jumatate de zi sa fiu tanara si in care sa fiu batrana.
Tanarul cazu pe ganduri: sa rada toti de el vazandu-l ziua cu o batrana urata, iar noaptea sa petreaca cele mai placute clipe alaturi de o tanara fermecatoare sau sa se plimbe ziua cu cea mai frumoasa fata printre oameni, iar noaptea sa si-o petreaca in compania batranei si urate ? In cele din urma tanarul i-a spus sa aleaga ea cum crede ca e mai bine.
Imediat a venit si raspunsul:
-Voi fi tot timpul tanara si frumoasa pentru ca am gasit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stapana pe propria mea viata.

Morala: Nu conteaza daca o femeie e frumoasa sau urata. In fond, fiecare femeie este o vrajitoare.