Învaţă de la ape să ai statornic drum;
Învaţă de la flăcări că totu-i numai scrum;
Învaţă de la umbra să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stânca cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui;
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat;
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la apă să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea;
Învaţă de la soare ca vremea să-ti cunoşti;
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei,
Si du-te la furnică şi vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-i trecător;
Ia seamă, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci... :)
Un om foarte sărac locuia cu soţia lui.
Într-o zi, soţia sa, care avea părul foarte lung i-a cerut să-i cumpere un pieptene pentru ca părul să crească bine şi să fie bine îngrijit.
Omul s-a simţit foarte rău ca a spus nu.
El a explicat că el nu avea destui bani nici pentru a repara cureaua de ceas, pe care el tocmai a rupt-o.
Ea nu a insistat, în cererea ei.
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri, şi-a vândut ceasul deteriorat la un preţ scăzut şi a mers să cumpere un pieptene pentru soţia să.
El a venit acasă, seara, cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale.
El a fost surprins când a văzut-o pe soţia sa, cu o tunsoare foarte scurtă.
Ea şi-a vândut părul şi a luat un ceas nou.
Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, pentru inutilitatea acţiunilor lor şi pentru reciprocitatea iubirii lor.
Morala.
A iubi nu este nimic, a fi iubit este ceva, dar a iubi şi a fi iubit de cel pe care îl iubeşti, este totul.
În Grecia antică, Socrate (469-399 î.Hr.), era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filosof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus:
-Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi ?
-Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui.
Primul test este cel aladevarului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat ?
-Nu, spuse omul, de fapt, doar am auzit despre asta.
-E-n regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu.
Acum să încercăm testul al doilea, al binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine ?
-Nu, dimpotrivă...
-Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat ?
Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat:
-Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă - filtrul folosintei.
Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos ?
-Nu, nu chiar...
-Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici de bine, nici măcar de folos, atunci de ce să-mi mai spui ?
Omul era învins şi s-a ruşinat.
Astfel Socrate nu a aflat niciodată că nevastă-sa îl înşela cu studentul respectiv ! Şi dacă ar fi aflat, la ce i-ar fi folosit ?
In mijlocul padurii, un grup de brazi se inaltau falnic. Observasera ei ca atunci cand primii fulgi de zapada incepeau sa cada ,veneau oamenii in padure pentru ai lua pe cei mai mai frumosi dintre ei si se tot intrebau “oare ce se intampla?”. Intr-un an insa, un brad ce nu crescuse indeajuns de mare pentru a avea “sansa” sa plece, le-a spus celorlalti cum oamenii vin pentru ai lua si impodobi cu globuri si cristale iar la poalele lor vor aseaza cadouri si ca sunt tratati cu cinste.
Atunci, unul dintre brazi se gandi ca vrea si el sa aiba parte de asa ceva si ca va face tot posibilul sa ajunga in casele oamenilor.
A doua zi , cand grup de negustori ajunsese in padure, bradul nostru si-a ridicat varful spre inaltul cerului si a inceput sa scuture zapada de pe el. Unul din oameni l-a observat si le-a facut semn celorlalti, spunand: “Va face bani buni!” In mai putin de un minut,bradul era la pamant. Prietenii lui se uitau la el si il plangeau, il intrebau de ce vrea el sa fie “impodobit” si “la loc de cinste”? dar in timp ce era tarat spre camion, el le striga :”Ar trebui sa uitati de padurea asta in care nimic nu se schimba! Ati fi putut fi la loc de cinste, ca si mine! Eu am sa stau la caldura, iar voi o sa dardaiti de frig!”
Bradul nostru a fost vandut repede. A ajuns intr-o casa cu multi copii, langa soba. A fost impodobit cum isi imagina, a avut daruri sub poalele lui. Visul i se implinise !
Dar ceva nu era in regula. Apa! Nu avea apa! Nu avea nici radacini! La nici o saptamana de stat in casa, proprietarii au luat hotararea ca este timpul sa scape de el pentru ca umplea casa cu ace uscate. L-au scos in curte, au inceput sa il taie… iar bradul nostru cu o ultima privire aruncata spre grupul de prieteni, a inteles … Este adevarat ca infruntau frigul … dar erau verzi mereu. Asa cum fusese si el odata…
In viata noastra sunt momente in care suntem orbiti de globuri(cariera), de cadourile (banii) si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet).
sursa;
Radio Frecventa-Sufletului
Poate ca da, poate ca nu.... (rd. F.S)
Calul nărăvaş al unui ţăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat în cor:
- Ce ghinion!
- Poate că da, poate că nu!… a spus omul.
După o săptămână, calul s-a întors acasă aducând cu el alţi zece cai sălbatici. Vecinii au exclamat în cor:
- Ce noroc!
- Poate că da, poate că nu!… a spus ţăranul.
Muncind la îmblânzirea cailor, fiul ţăranului a fost lovit cu copita de unul dintre ei, fracturându-i un picior.
- Ce ghinion! au exclamat vecinii.
- Poate că da, poate că nu!… a exclamt încă o dată ţăranul.
După puţină vreme, trimişii suveranului acelui ţinut au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia deoarece începuse războiul. Din cauza piciorului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată în timp ce fii vecinilor au fost luaţi cu toţii.
- Doamne, ce norocos eşti! i-au spus aceştia ţăranului.
- Poate că da, poate că nu!… a spus ţăranul.
Idei benefice si intelepte pentru sanatatea sufletului si a mintii 1.
Motto: "Cand incetezi sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi."
-Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta, pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape, cand ti-e cel mai greu.
-Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi, fara greseala, toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.
-Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine. Vietile ni se imbunatatesc, numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.
-Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.
-Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti, intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar – insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.
-Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.
-Nu iti mai fie frica sa gresesti. A face ceva si a obtine un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei – si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut, decat pe cele pe care le-ai facut.
-Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.
Va urma.