Adevărul e că mulți dintre noi s-au obișnuit cu nepăsarea și o strâng în brațe cu o încăpățânare deosebit de drăgălașă. Vrem mult și vrem multe, dar nu vrem să mișcăm un deget ca să le obținem, ideal e să vină singure la noi. Hai să încercăm să renunțăm în 2018 la atitudinea asta, pentru că -- nu-i așa? -- cineva spunea odată că schimbarea vine de la fiecare dintre noi. Citește articolul
Cînd eram mică răspundeam cu seninătate – și mai ales convingere – că vreau să mă fac musafir. Nu doctor, nu actor, nu astronaut, nu profesor. Musafir. Continui să cred că nu e o idee rea deloc. Nu de alta, dar, de pe cealaltă parte a baricadei, gazdoiul este cea mai jalnică și mai ales lipsită de drepturi ființă. De ce? Pentru că, odată desfăcute băierile casei conform cu legile draconice ale ospetiei, gazdoiul este pe vulnerabilitate maximă, cu onoarea de familist direct pe tarabă sub privirea scrutătoare a propriului musafir. Personal, cred că e aproape la fel de rău că a te plimbă gol-pușcă prin fața blocului. Nu știi niciodată ce-ți auzi după…dar poți face infarct numai imaginandu-ți. Ca să înțelegeți mai bine, am încercat să adun o lista de beneficii în sprijinul alegerii profesionale pe care, poate, încă mai sînteți în măsură să o schimbați. Citește articolul
Nu o să vorbim azi despre Curiosul care dorește să înțeleagă, ci despre muuult mai larg reprezentatul Curios care dorește doar să știe. Nu despre Curiosul om de știință și nici despre curiosul descoperitor de noi continente. Ci despre Curiosul poluator cu întrebări al atmosferei. Citește articolul
Îl știm cu toți pe Răzgândit, avem fiecare dintre noi câte unul prin cercul nostru… și de cele mai multe ori îl acceptăm la pachet cu celelalte vicisitudini ale vieții, fără a-i da locul cuvenit în galeria ființelor cu adevărat Excepționale. Iată câteva argumente care sper să vă dea de gândit, oameni buni, și să vedeți adevărata valoare adusă de Răzgândit nouă, Banalilor. Citește articolul
Am citit cu maaare plăcere cartea lui Gladwell “Outliers” - “Excepționalii” mai pe românește. Și am fost încântată când mi-a explicat Gladwell, așa frumos cum știe el, că dacă bagi la tabel cât cuprinde și transpiri pe măsură, după vreo zece mii de ore, îți vei atinge potențialul maxim și vei deveni excepțional. Ce nu știe Gladwell este că noi, bucureștenii, suntem deja o populație de excepție. Adevărații excepționali, carevasăzică. Citește articolul
Parlamentarii Uniunii Salvați România (USR) spun că vor încerca să pună în practică un filibuster pe split TVA. Cu alte cuvinte, își vor obliga colegii de la celelalte partide parlamentare să dezbată exagerat de mult Ordonanța Split TVA, pentru a-i forța să transforme sistemul de plată defalcată a TVA-ului într-unul complet opțional. Totuși, o amânare prea mare poate avea un efect contrar așteptărilor: intrarea în vigoare a sistemului split TVA exact în forma stabilită de Guvern, adică obligatoriu pentru toate firmele. Citește articolul
Dimineață devreme, autobuzul plin până la refuz. O doamnă se întoarce brusc pe calcâie și îi lipește o palmă sonoră individului din spate. "De ce dai, cucoană?" vine întrebarea uimit-indignată a victimei. "Ca să te înveți minte să nu mai pipăi doamnele la înghesuială, d-aia!". Omul îi arată mâna stângă ancorată bine în brațul logodnicei și mâna dreaptă ocupată de o servietă. "Da, da' orișicât!" vine prompt și năucitor, răspunsul... Citește articolul
Poate ați auzit, poate nu, dar Lia Olguța Vasilescu, ministrul muncii și justiției sociale, a declarat zilele trecute că nimeni nu contribuie pentru indemnizația ce se acordă în concediul pentru creșterea copilului. Banii ăștia sunt, mai mult sau mai puțin, o pomană de la autoritățile și așa mult prea darnice cu românii. Ei bine, uite că lucrurile nu stau chiar așa. O fi statul darnic câteodată cu unii sau cu alții, dar nici salariații din țara asta nu primesc concediul de creștere pe ochii frumoși ai copiilor lor nou-născuți. Citește articolul
Apare, aproape zilnic, în conversații cu diverși oameni ideea că ar trebui să ne găsim drumul, ca societate. Am auzit argumente nenumărate pentru care noi, românii, suntem incapabili să mergem înainte. Și unele au sens, altele nu. Pe măsură ce te uiți, însă, în jurul tău, pe măsură ce începi să analizezi prezentul neimplicat, de undeva de deasupra (sau de sub el), începi să vezi niște lucruri greu de ignorat. Nu cred că doar România trece prin astfel de momente dificile. Dacă asta e o alinare, atunci probabil că nu suntem singurii care traversează aceste vremuri de carton. Mai toată lumea o face. Și, nedrept poate, epoca în care omul a ajuns să aibă acces la cel mai bogat bazin de informații din istoria sa e, în același timp, o epocă în care același om, obișnuit ca niciodată până acum cu superficialitatea, se îndreaptă nu spre știință și dezvoltare personală, ci spre confort dublat de sentimentul că lumea e așa cum e și nu se mai poate face nimic. Citește articolul
E genul de situație pe care am dezbătut-o de nenumărate ori până acum. Atunci când ești implicat într-o afacere, îți folosești o bună parte din zi pentru întâlniri, discuții creative, implementarea unor lucruri și altele asemenea. Adică muncești. Citește articolul