avocatnet.ro 
„(...) angajatorul unui șofer pentru transportul internațional rutier, în sensul acestor dispoziții (legislația europeană în domeniu - n. red.), este întreprinderea care exercită autoritatea efectivă asupra acestui șofer pentru transportul rutier, suportă, în fapt, sarcina salarială corespunzătoare și dispune de puterea efectivă de a‑l concedia, iar nu întreprinderea cu care respectivul șofer pentru transportul rutier a încheiat un contract de muncă și care este prezentată în mod formal în acest contract drept angajatorul aceluiași șofer”, este explicat în hotărârea dată joi de CJUE.
Practic, judecătorii europeni au stabilit că simpla existență a unui contract de muncă nu este de ajuns pentru a stabili care este, de fapt, angajatorul de bază al unui șofer. Contează inclusiv ce firmă are autoritate asupra șoferului, îi suportă lunar salariul și poate decide dacă să-l concedieze sau nu.
De ce era important să se rezolve dilema? Pentru a se stabili legislația de securitate socială (pensii, sănătate, șomaj etc.) a cărui stat se aplică acelor șoferi internaționali care figurează în acte cu doi angajatori din țări diferite, dintre care unul pur formal.
Important! Deciziie CJUE sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești din UE. Astfel, orice instanță care se confruntă cu o situație asemănătoare (inclusiv din România) trebuie să aplice raționamentul CJUE.
Pago