Tipuri de programe de lucru flexibile și de ce e important să facem distincția între orar și programul de lucru

Programul hibrid ar presupune că angajații lucrează când de acasă, când de la birou și că firmele rețin, cumva, opțiunea telemuncii deschisă, dar vor să-i vadă mai des, în persoană, pe angajați decât la începutul acestui an sau anul trecut. Practic, munca hibridă înseamnă că, plecând de la telemuncă, angajatorul și angajatul convin ca acesta să vină și la birou. Cum? Depinde de specificul activității și de ce decid părțile: o parte din săptămână acasă, restul, la birou, sau o parte din zi acasă și restul la birou, o perioadă din zi anume când angajatul trebuie să presteze muncă la birou și restul, de unde vrea ș.a.m.d.

Dar discuția despre flexibilitate în programul de lucru trebuie să pornească de la o distincție importantă, care nu se face adesea în practică: aceea între programul de lucru și orarul de lucru. 

„Programul de lucru reprezintă modul de organizare a timpului de muncă - care poate să fie de principiu uniform, inegal și individualizat. În schimb însă, orarul de lucru reprezintă ora de începere și de sfârșit a programului de muncă. Ca regulă, stabilirea orarului de muncă este de atributul angajatorului - eu stabilesc la ce oră vine și la ce oră pleacă salariatul de la muncă. Eu am obligația de a negocia cu salariatul numai programul de lucru - uniform, individualizat sau inegal - dar cu orele de lucru, eu, ca angajat, pot să mă joc. Și, din acest motiv, nu este indicat ca în cuprinsul contractelor de muncă să se stabilească orarul de lucru, ci doar programul de lucru. O asemenea soluție l-ar sprijini pe angajator pentru mai multă flexibilitate”, a explicat Ana-Maria Vlasceanu - Avocat Senior, Reff & Asociații | Deloitte Legal, în cadrul unei recente conferințe organizate de avocatnet.ro - „Programe de muncă hibrid - soluții juridice și fiscale”.

1. Programul de lucru individualizat presupune ore flexibile de început și final al programului de lucru, salariații sunt obligați să fie prezenți la lucru într-un interval de timp prestabilit, iar acordul salariatului este necesar pentru implementarea acestuia. „Angajatorul stabilește că salariații își pot alege orele de început și de sfârșit singuri, sub condiția, de pildă, să muncească opt ore pe zi și, în mod obligatoriu, în intervalul 12-16:00”, a explicat Ana-Maria Vlăsceanu.

2. Programul de lucru inegal presupune că salariatul prestează un număr diferit de ore de muncă pe durata săptămânii de lucru și poate fi implementat, de asemenea, numai cu acordul salariatului. „De exemplu: salariatul lucrează de luni până miercuri câte zece ore și vineri, cinci”. 

3. Programul de lucru comprimat presupune că salariatul prestează activitatea pe o durată mai mică de cinci zile, putând fi implementat doar cu acordul salariatului. „De exemplu: lucrez de luni până joi câte zece ore și mi-am îndeplinit norma pe săptămâna respectivă, iar vinerea e liberă”.

4. Programul de lucru combinat se realizează sub condiția respectării prevederilor legale, putându-se stabili o combinație între mai multe tipuri de programe flexibile - de exemplu, program inegal și individualizat sau program în care o parte din activitate e desfășurată de la un loc de muncă organizat de angajator și cealaltă parte, de la o locație aleasă de salariat, a mai explicat specialista în cadrul conferinței. 

„Programele de lucru flexibile se pot implementa și în cazul contractelor part-time. Este chiar recomandabil, dacă nu avem un motiv obiectiv pentru a nu le da și salariaților cu part-time aceeași flexibilitate, am putea vorbi chiar de discriminare”, a adăugat aceasta pe subiect.

Desigur, toate aceste tipuri de programe trebuie să se organizeze în limitele stabilite de Codul muncii privind timpul de lucru zilnic, săptămânal, orele de repaus ș.a.m.d.