avocatnet.ro 
1. Înregistrarea de pierderi recurente
Există numeroase motive comerciale valide care pot conduce la înregistrarea de pierderi (contabile și/sau fiscale). Principalele motive pot include, fără a se limita la acestea, sensibilitatea rezultatelor financiare la condițiile economice și de mediu, decizii de investiții, restructurarea sau expansiunea afacerilor, înregistrarea de pierderi în perioada imediat următoare înființării.
Totuși, în general, nicio entitate nu ar trebui să tolereze înregistrarea de pierderi în mod continuu, pe o perioadă lungă. O entitate independentă (care nu este parte a unui grup) care înregistrează pierderi recurente va înceta, la un moment dat, să își desfășoare activitatea. Pe de altă parte, în cadrul unui grup de entități, o entitate care înregistrează pierderi își poate continua activitatea dacă respectiva activitate este benefică pentru întreg grupul.
În acest context, situații în care societăți înregistrează în mod repetat pierderi ar putea atrage atenția administrațiilor fiscale, care ar putea dori analizarea cu atenție a prețurilor de transfer practicate de respectiva entitate și cu atât mai mult în cazurile în care grupul este profitabil.
2. Existența de neconcordanțe între rezultatele financiare și rezultatele incluse în declarațiile fiscale
Din practică, am observat că administrațiile fiscale încearcă o reconciliere a rezultatelor financiare (incluse în situațiile financiare) și sumele incluse în declarațiile fiscale.
Existența de neconcordanțe între sumele incluse în documentele și situațiile financiar-contabile și cele incluse, spre exemplu, în declarația anuală de impozit pe profit este unul dintre aspectele cu privire la care administrația fiscală solicită explicații suplimentare fie prin adrese premergătoare unei inspecții fiscale, fie în cadrul controalelor fiscale.
De asemenea, administrațiile fiscale sunt interesate de legitimitatea motivelor care conduc la înregistrarea de diferențe între rezultatul contabil și cel fiscal (datorate, spre exemplu, unor deduceri fiscale suplimentare, credite fiscale etc.), verificând îndeplinirea condițiilor legale/de eligibilitate în cadrul controalelor fiscale.
3. Depunerea de declarații rectificative sau nedepunerea declarațiilor fiscale
Nedepunerea declarațiilor fiscale sau depunerea de declarații fiscale rectificative se numără printre factorii care atrag atenția administrațiilor fiscale, putând influența gradul de risc. De cele mai multe ori, depunerea de declarații rectificative care reduc baza impozabilă declarată anterior și care, eventual, conduc la solicitarea de restituiri/compensări de taxe și impozite este unul dintre factorii ce declanșează inspecții fiscale.
4. Tranzacții intra-grup
Practica ultimului deceniu arată, fără doar și poate, că desfășurarea de tranzacții intra-grup și, așadar, domeniul prețurilor de transfer este mereu în topul subiectelor inspecțiilor fiscale. Administrația fiscală dispune de instrumentele necesare în vederea identificării contribuabililor care desfășoară tranzacții cu entități afiliate, precum și pentru identificarea partenerilor comerciali. În acest context, desfășurarea de tranzacții cu entități înregistrate în jurisdicții considerate favorabile din punct de vedere fiscal reprezintă, de multe ori, un motiv în plus în vederea selectării contribuabilului respectiv pentru inspecție fiscală.
5. Existența de neconcordanțe între livrările efectuate nedeclarate de contribuabil și declarate ca achiziții de către parteneri
De multe ori, administrația fiscală identifică neconcordanțe între livrările declarate/nedeclarate de contribuabili și declarate ca achiziții de parteneri. Pe de altă parte, contribuabilii nu dispun de o modalitate de identificare a acestor neconcordanțe, deși, de multe ori, aceste neconcordanțe sunt artificiale și, odată identificate, ar putea fi ușor explicate sau corectate. În aceste cazuri, administrația fiscală decide demararea unei inspecții fiscale, deși, din experiența practică, clarificarea sau corectarea acestor neconcordanțe se rezolvă în cadrul inspecției.
6. Existența unor obligații fiscale suplimentare stabilite ca urmare a unor inspecții fiscale anterioare
De multe ori, în practică, există contribuabili care nu contestă creanțele fiscale stabilite în urma inspecției fiscale, din diverse motive. În aceste situații, există șanse ca acești contribuabili să fie controlați din nou, pentru perioade ulterioare. Mai mult decât atât, am întâlnit situații în care deciziile de impunere au fost anulate în mod definitiv în instanță, totuși, aspectele care au stat la baza emiterii acestor decizii de impunere sunt în continuare de interes pentru administrația fiscală și sunt în continuare luate în considerare în stabilirea gradului de risc.
madalinap80