Chiar dacă nu mai poate stabili sedii fixe, ANAF și-a schimbat abordarea pentru a putea cere în continuare firmelor sume suplimentare

Mai precis, în aprilie 2022, practica discutabilă a inspectorilor ANAF de a stabili sedii fixe și a cere sume suplimentare de plată, atunci când vorbim de o relație de afaceri prin care o firmă străină se folosește în activitatea sa de o firmă românească, a fost invalidată de CJUE în cauza C-333/20. Însă autoritățile pur și simplu au schimbat abordarea pentru a „ocoli” ceea ce au stabilit judecătorii CJUE.

„Acum câțiva ani a fost un subiect fierbinte - sedii fixe, sedii permanente. Găsiseră gâsca cu ouă de aur și totul era un sediu fix sau un sediu permanent. Problema e că a venit «Berlin Chemie» (cauza C-333/20 de la CJUE - n. red.), care a pus o «frână de mână» pe tot ce a însemnat genul acesta de tratament fiscal aplicat -- poate un pic și heirupistic -- din partea lor.

Însă, din păcate, frâna n-a fost totală, pentru că pur și simplu s-au redresat și s-au reorganizat cu altă abordare. Nu mai avem sedii fixe și sedii permanente, ci facem reîncadrarea tranzacțiilor. Asta ce înseamnă? Găsim un motiv să spunem ori că nu există un scop economic al tranzacției ori că scopul declarat de contribuabil nu este cel real. Găsește ANAF un scop economic -- îți explică ei, de fapt, ce vrei tu să spui când îți faci businessul -- și motivul este o ajustare completă a tranzacțiilor și a realității operațiunilor economice și faptice, cu consecința unică de a «stoarce» o impunere cât mai consistentă.

Este o chestiune foarte complicat de gestionat în avans - e greu să faci «profilaxie» pe genul acesta de abordare din partea autorităților fiscale, pentru că nu știi niciodată cu ce idei o să vină. Adică, dincolo de ce reușești tu să rezolvi ca substanță economică și să poți să justifici, asta nu înseamnă că nu vor găsi ei o altă interpretare sau un alt motiv de a spune că, de fapt, substanța economică reală a tranzacțiilor tale e ceva la care nici măcar prin gând nu ți-ar fi trecut că ar fi, dar aia e - cu consecințele evidențe ale impunerii. (...) Anul trecut, cel puțin, a fost efervescență pe partea asta - tocmai din cauza faptului că «Berlin Chemie» a venit și le-a «parcat» această posibilitate de a face sedii fixe și sedii permanente”, a lămurit recent, la o conferință fiscală organizată de EY România, Călin Stan, Avocat la Băncilă, Diaconu şi Asociații SPRL.

Stabilirea de sedii fixe sau de sedii permanente este o activitate prin care inspectorii ANAF pot obliga firmele străine care au o prezență în România la plata TVA sau a impozitului pe profit. Deoarece autoritățile au emis multe decizii în acest sens în controalele fiscale din anii recenți, redacția noastră a explicat astă-toamnă ce înseamnă cele două concepte și la ce trebuie să fie atente firmele.