Relația cu ANAF după digitalizare: Fără controale pentru contribuabilii corecți și alte avantaje

Informațiile au venit la un webinar organizat de Deloitte România, în care specialiștii au stat de vorbă, cu două reprezentante ale Direcției generale coordonare control fiscal din ANAF, despre digitalizarea relației cu contribuabilii și efectele modificărilor radicale din OUG 188/2022.

Astfel, un prim avantaj care se conturează pe viitor este (1) orientarea controalelor fiscale numai către contribuabilii care prezintă un risc fiscal real, adică cei care vor fi încadrați la risc mediu sau la risc ridicat, și reducerea perioadelor de control. Cei încadrați la risc mic vor scăpa, de principiu, de verificările autorităților. „Dacă este onest 100%, [contribuabilul] nu va face obiectul controlului fiscal”, a precizat Daniela Teodoru, Director general la ANAF, ideea fiind susținută și de Sia Jiru, Director la ANAF: „Controlul fiscal trebuie să fie ultima pârghie a administrației fiscale. Un contribuabil care se conformează este un contribuabil onest, deci nu va ajunge la ultima pârghie.”

Dar cum se va ajunge, prin digitalizare, la clasificarea și administrarea contribuabililor în funcție de riscul fiscal? În esență, vorbim de implementarea mai multor proiecte care se află acum în derulare la nivelul ANAF. Printre altele, este vorba de fișierul SAF-T (programat să fie implementat integral până în 2025), sistemul e-Factura (care urmează a fi extins în 2024), sistemul e-Transport (care urmează și el să fie extins în viitor), dar și de alte schimbări ce vor decurge din acestea. Pe deasupra, toate sursele de informații ale ANAF vor fi legate la un sistem central care va avea inclusiv componenta amintită de analiză automată de risc și clasificare a contribuabililor (programat să fie implementat până în 2025), care va permite administrarea în funcție de nivelul de risc.

„Rezultatul acestor proiecte de digitalizare este reprezentat de multe informații pe care le deține ANAF. Toate aceste informații pe care le deține ANAF despre contribuabili ne vor permite să implementăm sistemul integrat de management al riscurilor, care va permite clasificarea contribuabililor în cele trei categorii de risc - ridicat, mediu, mic. Ceea ce va permite, pentru cele trei categorii de risc fiscal, aplicarea, de către ANAF, a unor tratamente diferite în funcție de riscul fiscal.

Dacă privim strict la partea de control fiscal, ce ne va permite acest sistem? Ne va permite identificarea țintită de zone de risc, identificarea țintită de contribuabili cu risc fiscal real - fapt pentru care toate acțiunile de control fiscal vor fi canalizate către aceste zone de risc fiscal și către acest tip de contribuabil. Durata de efectuare a unei acțiuni de control fiscal va fi diminuată, deoarece vor exista informații cu privire la riscurile existente la respectivii contribuabili”, a explicat Sia Jiru, cu precizarea că persoanele fizice și cele juridice mai trebuie să trimită la ANAF numai informațiile pe care Agenția nu le are (măsura se aplică deja, dar aceasta se implementează treptat odată cu proiectele de digitalizare).

Automat, implementarea digitalizării relației cu contribuabilii se va traduce și prin (2) digitalizarea controalelor fiscale. Adică acestea se vor derula mai ales de la distanță, fără a mai încurca activitatea economică de zi cu zi a afaceriștilor. Practic, avem o confirmare a ideii că acesta este scopul urmărit de ANAF prin schimbarea locului de derulare a controalelor la sediile sale. Nu vorbim de o simplă schimbare de locație pentru ceea ce știam până acum, ci o mutare în online.

„Ce putem să vă spunem, în ceea ce privește obiectivul de digitalizare -- o digitalizare 100% a activității de control fiscal --, acesta, am putea presupune, [va fi posibil] doar în momentul în care este implementat sistemul integrat de management al riscurilor, care are la bază un program informatic, iar acest obiectiv este stabilit pentru 31 decembrie 2025. Pornind de la acest obiectiv și de la acest termen, aplicațiile informatice pentru derularea controlului fiscal -- existente și în prezent -- pot fi actualizate, pot fi dezvoltate noi funcționalități, poate fi făcută integrarea cu acel soft de analiză de risc, astfel încât putem face o nouă strategie pornind de la 1 ianuarie 2026. Putem spune 2026 - 2027, cu o țintă pentru 2028, astfel încât, integrat, absolut toate informațiile și aplicațiile informatice și legăturile cu alte instituții digitalizate [să ne permită] să ajungem la un control fiscal 100% digitalizat”, a subliniat Daniela Teodoru.

În acest context, evident că importanța corectitudinii informațiilor transmise către autoritățile fiscale crește exponențial. Odată ce analiza de risc automată va fi funcțională, calitatea datelor de la contribuabili va influența în mod direct clasificarea de risc. „Tocmai de aceea apelăm la contribuabili și rugămintea este ca datele, informațiile și tot ceea ce depun prin declarații, situații financiare să aibă o acuratețe maximă. Astfel, în momentul în care se va calcula riscul contribuabilului, acesta va fi cât mai corect. Cred că este atât în avantajul organului fiscal, având în vedere că la baza controlului fiscal stă analiza de risc, cât și în avantajul contribuabilului, care nu va mai fi controlat dacă declară corect și va intra într-o categorie de risc fiscal mic”, a spus Daniela Teodoru.

Mai departe, digitalizarea ANAF va permite, tot după anul 2025, (3) o reducere semnificativă a declarațiilor fiscale ce trebuie transmise către autorități, dar și implementarea cu adevărat a declarațiilor fiscale precompletate (momentan, am văzut asta în practică doar la declarația 212). „În momentul în care va fi implementat integral SAF-T vom putea discuta de eliminarea unor declarații. Vom putea discuta de precompletarea unor declarații (și mă gândesc la decontul de TVA și la declarația de impozit pe profit, cel puțin elementele obligatorii). (...) Toate aceste informații se vor putea precompleta și atunci va fi o sarcină diminuată în partea contribuabilului și va fi mai simplu pentru organul fiscal să estimeze sumele pe care le are de colectat în timpul imediat următor”, a declarat Sia Jiru.

De aici mai decurge și un alt avantaj: faptul că informațiile vor „curge” aproape în timp real de la contribuabili către autorități va permite (4) identificarea rapidă a problemelor și corectarea lor înainte ca lucrurile să degenereze. „Asta ne dorim - identificarea timpurie a riscurilor fiscale, pentru a acționa din timp și pentru a nu trece o perioadă foarte lungă până la o constatare care să atragă după sine calculul de obligații accesorii”, a mai spus Sia Jiru.

Alte avantaje avute în vedere mai sunt, de exemplu, (5) acordarea de facilități pe partea de accesorii. De principiu, se dorește mai mult stimularea conformării voluntare, nu penalizarea neconformării. „Da, strategia ANAF, pentru viitor, este de introducere a noi facilități, dar într-o perioadă ulterioară - încă sunt în analiză”, a lămurit Daniela Teodoru, cu precizarea că, (6) odată cu apariția notificării de conformare, contribuabilii deja au parte de anumite avantaje indirecte:

„Un prim stimulent [al conformării voluntare] este faptul că contribuabilul are două avantaje. Primul este prin diminuarea riscului sau eliminarea riscului atunci când primește notificarea de conformare. Iar al doilea avantaj este că, în momentul în care a fost selectat, totuși, în programul de control și a primit un aviz de inspecție fiscală, din momentul primirii avizului de inspecție fiscală și până la momentul începerii efective a inspecției fiscale, contribuabilul are posibilitatea și în această perioadă de a depune declarații rectificative sau de a-și achita sumele de plată restante sau din care a provenit riscul fiscal. Deci, contribuabilul are deja două facilități la dispoziție în acest moment.”

În loc de concluzie. Așadar, contribuabilii corecți au motive reale să-și dorească implementarea cât mai rapidă a digitalizării relației cu ANAF, pentru că aceasta va fi în avantajul ambelor părți. Însă, pentru că vorbim de implementarea unor sisteme complexe, în relația cu majoritatea contribuabililor din România, lucrurile se desfășoară mai greu. De principiu, rezultatele concrete ar trebui să înceapă să apară în 2026, dar probabil că este mai sigur să spunem că vom avea un tablou cu adevărat complet mai spre finalul deceniului curent. Desigur, declarațiile reprezentantelor ANAF nu aduc neapărat noutăți majore, pentru că ideile deja erau vehiculate, de ceva timp, în spațiul public, de specialiști. Însă preluarea lor în discursul public al autorităților nu face decât să confirme ceea ce se anticipa deja și să adauge greutate ideilor respective.