avocatnet.ro 
Un studiu recent efectuat pentru Agenția Europeană pentru Siguranță și Sănătate în Muncă (AESSM) aduce în prim-plan implicațiile supravegherii asupra lucrătorilor la distanță. În urma cercetării, s-a constatat că angajatorii folosesc o gamă largă de tehnologii pentru a urmări activitatea angajaților: de la înregistrarea tastaturii, la monitorizarea prin intermediul camerei web și până la urmărirea prin GPS. Acest fenomen nu este limitat la birouri, ci se extinde și la cei ce lucrează de acasă sau în alte locații remote.
În timp ce unele companii se folosesc de astfel de practici pentru a îmbunătăți eficiența și pentru a răspunde mai bine la cerințele pieței, există și un revers al medaliei. Supravegherea extinsă poate duce la creșterea stresului și anxietății angajaților, la o pierdere a încrederii între angajat și angajator și poate chiar să afecteze echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
Studiul recent a relevat că 78% dintre angajații chestionați sunt supuși unei forme de management bazat pe datele culese de la aceștia. Acest lucru înseamnă că tehnologiile digitale le determină viteza de lucru, le monitorizează și supraveghează activitatea lor, le atribuie sarcini sau schimburi de lucru, evaluează performanța sau chiar monitorizează semnele lor vitale. Cercetarea a examinat efectele tehnologiilor de supraveghere și ale practicilor de management algoritmice asupra sănătății angajaților și riscurilor psihosociale percepute, evidențiind diferențele dintre angajații care lucrează la sediul angajatorului și cei care lucrează la distanță.
Milioane de lucrători în UE, subliniază AESSM, își desfășoară activitatea de acasă sau într-un alt mod de muncă la distanță, iar companiile și-au multiplicat eforturile de monitorizare. De exemplu, în cazul telemuncii, cererea globală pentru soft-uri de supraveghere și de măsura a productivității la distanță a crescut cu peste 54% de la începutul pandemiei, pe piață fiind disponibile diverse instrumente ce permit angajatorilor să monitorizeze constant și să urmărească ce fac angajații lor (câte minute e mouse-ul inactiv, cum sunt apăsate tastele, capturi de ecran etc.).
Există însă o diferență uriașă între monitorizarea celor care lucrează eminamente cu IT&C și cei care doar lucrează la distanță, dar îndeplinesc sarcini și la sediu, și la client - sunt, altfel spus, și în deplasare. Riscurile SSM în cazul unui curier sunt incomparabile cu cele aplicabile unui telesalariat ce lucrează exclusiv de la biroul din sufrageria sa. Ambele seturi de riscuri sunt luate însă în calcul în cadrul raportului, întrucât ambele tipuri de angajați fac subiectul unei monitorizări ori supravegheri de un fel sau altul.
Discuția despre prelucrarea datelor personale nu e suficientă aici
Delimitarea clară între monitorizarea datelor și supraveghere excesivă a devenit o provocare. Tehnologia actuală permite colectarea unei cantități masive de date, ceea ce ridică întrebări esențiale despre confidențialitate și etică în raportul dintre angajator și angajat. Mai mult, această colectare de date poate influența negativ calitatea muncii și bunăstarea angajaților, conducând la probleme precum tulburările musculoscheletale -- angajați care simt presiunea de a sta non-stop la laptop și de a nu fi absenți din fața monitorului prea mult timp --, dar și probleme legate de sănătatea mintală.
Legislația actuală, inclusiv Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), oferă un cadru pentru protecția datelor personale, dar aplicarea sa în contextul muncii poate fi limitată. Drepturile individuale ale angajaților pot fi afectate de puterea inegală dintre angajat și angajator, iar consimțământul explicit poate fi greu de evaluat în cadrul unei relații de muncă - de altfel, existența însăși a unui consimțământ valid dat de către angajat în raport cu angajatorul e contestată aici.
În concluzie, analiza subliniază că utilizarea tehnologiilor de supraveghere și a practicilor de management algoritmice sporește riscurile psihosociale și deteriorează sănătatea angajaților, dar arată și rolul instituțiilor în susținerea și promovarea adoptării măsurilor de SSM în contexte de lucru unde sunt implementate astfel de tehnologii.
În prezent, singurele propuneri legislative la nivelul Uniunii Europene care vizează reglementarea utilizării algoritmilor la locul de muncă sunt propunerea de directivă pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale persoanelor care lucrează prin platforme digitale de muncă și propunerea de regulament privind utilizarea inteligenței artificiale. Ambele se află în proces legislativ la acest moment.
La nivelul statelor membre, există inițiative, cum ar fi în Spania și Italia, aceasta din urmă extinzând explicit legislația SSM la curieri. Cadrele de reglementare variază, unele state necesitând acord sau co-decizie pentru adoptarea de noi tehnologii la locul de muncă, în timp ce altele cer doar consultare sau acordul colectiv.
Rezultatele studiului subliniază utilizarea în continuă creștere a managementului bazat pe date și a tehnologiilor de supraveghere, atât pentru angajații la distanță, cât și pentru cei prezenți fizic la locul de muncă. Utilizarea tehnologiilor de management algoritmice și de supraveghere în locul de muncă afectează intimitatea și drepturile angajaților, poate împiedica libertatea de asociere și poate deteriora condițiile de muncă, precum și sănătatea lor mentală și fizică. Practicile de supraveghere intruzive și lipsa de transparență trebuie reglementate, iar o reglementare dedicată și detaliată asupra managementului algoritmic la locul de muncă ar trebui să fie discutată în dezbaterile politice la nivel național.
Monica Popescu