Am întâlnit recent o scurtă relatare a unui angajat al cărui raport de muncă, la prima vedere, părea să fie un soi de telemuncă la cerere, cu disponibilitate 24/7 - fără programe fixe, fără grafice de lucru, angajații stabileau raporturile de muncă cu angajatorul telefonic, prin sms, e-mail și WhatsApp. Fără să primească vreun spor, povestea angajatul, se aflau cu toții la dispoziția angajatorului oricând ar fi fost nevoie de ei. Din cauză că nu a răspuns apelului dispeceratului o dată, un angajat a fost trecut cu absență nemotivată. Totodată, angajații și-au dat acordul pentru înregistrarea convorbirilor, context în care angajatul sancționat dorește să-și motiveze absența prin chiar convorbirea telefonică ce ar putea să demonstreze că, de fapt, era pregătit să gata de muncă, dacă dispeceratul ar mai fi insistat.
Discutăm, în principal, despre:
- necesitatea încheierii contractului de telemuncă;
- conceptul de „muncă la comandă” și existența unei propuneri legislative în acest sens;
- obligația de a sta la dispoziția angajatorului;
- înregistrarea convorbirilor angajaților.
Merită să citești:
- Contractul de muncă „zero ore, zero bani”: o propunere prin care salariații ar deveni zilieri cu contract
- Lipsa flexibilității programului, printre motivele principale ale salariatelor de a schimba jobul. Ce stabilește legea în materia flexibilității în muncă
- Programul de muncă individualizat nu poate fi și imprevizibil
- Ce este și ce nu este telemunca și de ce e importantă încadrarea corectă
Oricât am discuta despre litera legii, practica ne oferă tot timpul exemple de situații la limita sa. În scopul de a înțelege cât mai bine cum se aplică legea în situații concrete, ne-am propus să plecăm de la poveștile oamenilor. Dacă vrei să ne povestești despre ce se petrece la locul de muncă ori cu angajații tăi, ne poți scrie la adresa realitati_hr@avocatnet.ro și împreună cu specialiști vom încerca să oferim o perspectivă juridică asupra situației respective. |