avocatnet.ro 
Reclamanta, angajată în funcția de consilier juridic, a lucrat inițial la sediul angajatorului. La un moment dat, a solicitat modificarea locului de muncă de la sediul angajatorului la domiciliul său, invocând schimbarea domiciliului din București într-o altă localitate. Ea a susținut că a avut o înțelegere verbală cu fostul secretar general al angajatorului pentru a lucra de la domiciliu, deși nu a existat un act adițional scris care să ateste această modificare.
Contestând anularea acelui act adițional, reclamanta a cerut, pe lângă diverse pretenții financiare, ca instanța de prim rang să pronunțe o sentință care să țină loc de act adițional la contractul individual de muncă, astfel încât, începând cu o anumită dată, să fie pus în concordanță contractul individual de muncă cu situația de fapt privind munca la domiciliu, precum și obligarea angajatorului să înregistreze aceste modificări în REVISAL.
Tribunalul a constatat că nu a existat un act adițional scris și semnat de ambele părți care să modifice locul de muncă al reclamantei de la sediul angajatorului la domiciliu. Conform Codul muncii, orice modificare a contractului individual, inclusiv a locului de muncă, trebuie să fie făcută printr-un act adițional scris și înregistrat în REVISAL. În absența unui astfel de act, tribunalul nu a putut constata existența unei înțelegeri valabile între părți, care să fi dat dreptul reclamantei să lucreze de la altă adresă.
Tribunalul a reținut că reclamanta a avut prezențe neregulate la muncă, conform foilor de prezență și a avut perioade de absențe nemotivate. De asemenea, tribunalul a constatat că în perioada în care reclamanta susținea că a lucrat de la domiciliu, nu a existat o aprobare formală din partea angajatorului pentru această schimbare, iar activitatea sa la domiciliu nu a fost dovedită cu documente clare. Practic, pretinsa convenție verbală cu fostul secretar general nu a fost dovedită cu probe concludente, iar angajatorul nu a aprobat niciodată în mod oficial trecerea la munca de acasă. Această lipsă de formalizare a modificării contractuale a condus la respingerea cererii de constatare a existenței actului adițional.
Curtea de Apel a menținut în mare parte decizia tribunalului și a subliniat că munca la domiciliu nu este un drept al salariatului, ci trebuie să fie rezultatul unui acord expres între angajator și angajat, acord care nu a existat în acest caz. Reclamanta nu a avut un drept unilateral de a decide locul de muncă, iar angajatorul a comunicat în mod clar dezacordul său cu privire la încheierea unui act adițional pentru munca în regim de telemuncă.
Modificarea locului muncii nu se face decât cu acordul părților, conform regulii enunțate în Codul muncii. Excepție face situația delegarea sau detaşarea, când modificarea poate fi unilateral făcută de angajator.
Conform Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, „Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor şi se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adiţional la contractul individual de muncă existent”, prin telemuncă înțelegându-se, conform art. 2 lit. a) din același act normativ, „forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor”. Există o serie de prevederi minime ce trebuie să se regăsească în actul adițional privind telemunca.
La fel, în cazul muncii la domiciliu (reamintim importanța diferențierii între telemuncă și munca la domiciliu, aici). Codul muncii impune ca pe lângă elementele obligatorii din contractul de muncă, pentru angajații în muncă la domiciliu să se mai regăsească și alte trei aspecte esențiale, printre care precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu.
Notă: În speța de față, cel mai probabil, era vorba de muncă efectuată în condițiile telemuncii, dar termenii de telemuncă și muncă la domiciliu sunt folosiți alternativ, deși definesc aspecte diferite ale legislației muncii.
avramrebeca