Poate angajatul part-time care a muncit peste norma din contract să obțină o remunerare a orelor de muncă în plus?

La contractul de muncă cu timp parțial, în Codul muncii există o interdicție absolută cu privire la efectuarea de ore suplimentare. Mai mult, interdicția trebuie trecută chiar în contractul individual de muncă - așa, nici angajatul nu ar putea să spună că „nu a știut”. Doar că realitatea e mult diferită uneori de situațiile ideale trasate în lege: o dată, dacă plecăm de la principiul că angajatorul chiar cunoaște legea, e posibil ca interdicția aceea să nu apară la nivel scris în contractul semnat cu angajatul; în al doilea rând, deși nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, e puțin probabil ca un angajat, mai ales unul tânăr sau cu un nivel de educație mai scăzut, să știe că legea interzice prestarea de ore de muncă peste norma parțială.

Dacă uneori angajatorii plătesc munca peste norma contractuală tot în mod informal, așa cum se prestează și munca, în alte situații nu se întâmplă asta. De pildă, angajatul unei cafenele are, teoretic, șase ore de muncă în contract (toate șase fiind ore de servire), dar trebuie să vină mai înaintea programului de funcționare a cafenelei cu o oră - pentru angajat, asta înseamnă șapte ore de muncă. Săptămânal, angajatul stă cinci ore în plus față de ce scrie în contract pentru că așa i-a cerut angajatorul și pentru că... nu știe că n-ar trebui să facă asta, desigur.

În Cod scrie însă că „primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariați cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial” este muncă nedeclarată, iar angajatorul e amendat pentru asta cu 10.000 - 15.000 de lei / salariat identificat în această situație. De ce nu se pune problema muncii suplimentare și a remunerării sale ca atare însă? Pentru că, fiind interzisă munca suplimentară la un contract part time (până la urmă, de ce nu ai stabilit de la început o normă mai mare sau întreagă dacă e nevoie de orele respective?), legiuitorul a calificat-o ca fiind muncă la negru. 

Ca atare, angajatul nu cere un spor de muncă suplimentară, ci recompensarea unei munci nedeclarate și neplătite. Dacă cei de la inspecția muncii vin în control, angajatorul va fi amendat, existând astfel și o o dovadă în plus a muncii neplătite, dar asta nu înseamnă și că angajatul în cauză va primi banii datorați. Or, asta înseamnă că doar instanța de judecată îl poate ajuta cu plata orelor de muncă neplătite.