Nu o să vorbim azi despre Curiosul care dorește să înțeleagă, ci despre muuult mai larg reprezentatul Curios care dorește doar să știe. Nu despre Curiosul om de știință și nici despre curiosul descoperitor de noi continente. Ci despre Curiosul poluator cu întrebări al atmosferei. Citește articolul
Îl știm cu toți pe Răzgândit, avem fiecare dintre noi câte unul prin cercul nostru… și de cele mai multe ori îl acceptăm la pachet cu celelalte vicisitudini ale vieții, fără a-i da locul cuvenit în galeria ființelor cu adevărat Excepționale. Iată câteva argumente care sper să vă dea de gândit, oameni buni, și să vedeți adevărata valoare adusă de Răzgândit nouă, Banalilor. Citește articolul
Am citit cu maaare plăcere cartea lui Gladwell “Outliers” - “Excepționalii” mai pe românește. Și am fost încântată când mi-a explicat Gladwell, așa frumos cum știe el, că dacă bagi la tabel cât cuprinde și transpiri pe măsură, după vreo zece mii de ore, îți vei atinge potențialul maxim și vei deveni excepțional. Ce nu știe Gladwell este că noi, bucureștenii, suntem deja o populație de excepție. Adevărații excepționali, carevasăzică. Citește articolul
Parlamentarii Uniunii Salvați România (USR) spun că vor încerca să pună în practică un filibuster pe split TVA. Cu alte cuvinte, își vor obliga colegii de la celelalte partide parlamentare să dezbată exagerat de mult Ordonanța Split TVA, pentru a-i forța să transforme sistemul de plată defalcată a TVA-ului într-unul complet opțional. Totuși, o amânare prea mare poate avea un efect contrar așteptărilor: intrarea în vigoare a sistemului split TVA exact în forma stabilită de Guvern, adică obligatoriu pentru toate firmele. Citește articolul
Dimineață devreme, autobuzul plin până la refuz. O doamnă se întoarce brusc pe calcâie și îi lipește o palmă sonoră individului din spate. "De ce dai, cucoană?" vine întrebarea uimit-indignată a victimei. "Ca să te înveți minte să nu mai pipăi doamnele la înghesuială, d-aia!". Omul îi arată mâna stângă ancorată bine în brațul logodnicei și mâna dreaptă ocupată de o servietă. "Da, da' orișicât!" vine prompt și năucitor, răspunsul... Citește articolul
Întorc subtil capul să verific dacă nu cumva mă păcălește auzul. Nu, merge bine. Blonda ferchezuită de lângă mine chiar doarme. A luat-o somnul, cu capul căzut pe spătar și buzele întredeschise. Piesa, ce să zic, nu e deloc plictisitoare, protagoniștii își vorbesc destul de răspicat, aerul în cameră e destul de rece și suntem într-o zi de sâmbătă. În teorie, nu sunt condiții de somn. Și cu toate astea, spectatoarea de lângă mine doarme ca-n gară. La toate spectacolele unde am fost, ăsta era unul dintre lucrurile acelea pe care nu le văzusem. Citește articolul
L-am cărat în spate prin casă, când eram mici şi se inundase apartamentul de ne ajungea apa până la genunchi. Pe la grădiniță, l-am păcălit că ştiu să citesc şi-i inventam subtitrări la filme, pe care el le asculta fermecat. Îi plăceau atât de mult că n-o mai lăsa pe mama să ne citească pe bune, prefera variantele imaginate de mine. Citește articolul
Ia să vedem: dacă-ți dau ceva, ești obligat să-l iei? Pot să-ți dau și fericire, omule, iar tu să mă refuzi politicos. Ce-i aia? Accepți din politețe? În medicină nu cred că există așa ceva... Citește articolul
Poate ați auzit, poate nu, dar Lia Olguța Vasilescu, ministrul muncii și justiției sociale, a declarat zilele trecute că nimeni nu contribuie pentru indemnizația ce se acordă în concediul pentru creșterea copilului. Banii ăștia sunt, mai mult sau mai puțin, o pomană de la autoritățile și așa mult prea darnice cu românii. Ei bine, uite că lucrurile nu stau chiar așa. O fi statul darnic câteodată cu unii sau cu alții, dar nici salariații din țara asta nu primesc concediul de creștere pe ochii frumoși ai copiilor lor nou-născuți. Citește articolul
Apare, aproape zilnic, în conversații cu diverși oameni ideea că ar trebui să ne găsim drumul, ca societate. Am auzit argumente nenumărate pentru care noi, românii, suntem incapabili să mergem înainte. Și unele au sens, altele nu. Pe măsură ce te uiți, însă, în jurul tău, pe măsură ce începi să analizezi prezentul neimplicat, de undeva de deasupra (sau de sub el), începi să vezi niște lucruri greu de ignorat. Nu cred că doar România trece prin astfel de momente dificile. Dacă asta e o alinare, atunci probabil că nu suntem singurii care traversează aceste vremuri de carton. Mai toată lumea o face. Și, nedrept poate, epoca în care omul a ajuns să aibă acces la cel mai bogat bazin de informații din istoria sa e, în același timp, o epocă în care același om, obișnuit ca niciodată până acum cu superficialitatea, se îndreaptă nu spre știință și dezvoltare personală, ci spre confort dublat de sentimentul că lumea e așa cum e și nu se mai poate face nimic. Citește articolul