studentica a scris:
ok, relatia acum, in acest moment se rezuma la plimbari prin oras, dar mai incolo..cine stie? si daca tatal v-ar ingadui sa aveti aceasta libertate, acum cand insasi legea prevede ca minorul nu are discernamantul necesar pentru a-si da seama de toate actiunile lui, iar el se afla sub protectia si indrumarea parintilor,
Scuzati-ma, dar din acest argument inteleg ca parintii ar trebui sa isi tina copiii in casa pana implinesc 18 ani, zi in care intr-un mod cu totul miraculos, le-a venit discernamantul la cap...
tocmai din acest motiv ..oare mai incolo, in situatia in care veti avea niste deziluzii..chiar doar de ordin sentimental , nu neaparat fizic vorbind..nu i-ati reprosa cimva lipsa de implicare? de a va fi sfatuit?
Stiu ca intrebarea nu imi e adresata mie, dar totusi nu vad pentru ce motiv pe lumea asta un copil ar putea reprosa unui parinte lipsa de implicare in sentimentele sale. Poate doar invers, implicarea prea mare :)
dincolo de acest vesnic conflict dintre generatii ...in care de multe ori copii fac totul doar dintr-o dorinta de a deveni independenti si stapani pe viata lor, as spune ..tot cam prematur,
Totusi la 15 ani un copil nu mai e chiar copil. Pe langa faptul ca deja trebuie sa invete ce inseamna sa fii responsabil pentru propriile actiuni si sa discearna ceea ce face, are deja anumite nevoi, intre care cea de afectiune extra-parinteasca.
oare nu ar trebui sa tinem cont si de faptul ca lumea a evoluat, o fata ar trebui sa nu se mai grabeasca in a-si epuiza toate aceste etape ale adolescentei, ci sa o ia gradual, fara a neglija si celelalte aspecte, desavarsirea studiilor, dorinta de a tinde spre ceva mai concordant cu vremurile...
Nu cred ca am inteles ce ati vrut sa spuneti... Nu cred ca vreo adolescenta azi isi doreste sa se marite, si nici nu mai e "trecuta" daca implineste 20 de ani :)
Scuze de divagatie :)