despre divort

domnul ellis...ce va spuneam mai inainte referitor la 855ma....sa ne uitam la postarile Betinei..se asteapta aici un raspuns strict juridic???dupa cum bine puteti observa ,bettina nu este multumita cu un raspuns strict juridic si continua sa puna restul problemelor (mai mult de natura psihologica). A deschide oamenilor ochii nu este un mod gresit de abordare a problemei,chiar daca mai dur,sunt convinsa ca Bettina va reflecta asupra celor scrise de mine. De ce sa dam oamenilor doar raspunsuri strict juridice(raspunsuri care dupa cum vedeti nu ii multumesc),de ce sa nu le deschidem ochii? eu din exterior vad altfel problema.Din relatarile ei iesea ca este complet nevinovata (sotul fiind raspunzator pentru intreaga mizerie conjugala),ca apoi sa aflam ca de fapt ea e cu musca pe caciula. Sunt o sustinatoare a familiei si a fidelitatii in cuplu.Daca doi oameni nu se mai inteleg si toate incercarile de conciliere au esuat,atunci solutia nu este fuga in bratele altcuiva (traind in minciuna si inselaciune),solutia este o separare.Eu consider ca in nici o situatie infidelitatea nu este justificata si nu are absolut nici o scuza si de ce sa imi sustin parerea intr.un mesaj privat?cind ea isi etaleaza viata sentimentala fara rezerve aici (si de ce nu?doar acest forum ar trebui sa fie nu numai juridic,ci si de ascultare a suferintelor,problemelor oamenilor)dindu-ne amanunte private.Deci si eu pot sa imi permit sa fiu mai dura,sa ii raspund direct. Si pentru binele ei aceasta situatie,in care se afla,aceasta dilema sufleteasca trebuie terminata curind. Este o viata in minciuna si inselatorie??ESTE!De ce sa o ornez frumos cind asta de fapt este realitatea?Consider ca daca ar lua sfatul meu in seama ,ar tremina cit mai repede acest calvar sufletesc,in care ea nu isi gaseste linistea,fiind permanent macinata de gindurile,care o framinta.

Dumneavoastra considerati multe lucruri, Mary, insa doamna Betina va actiona nu cum considerati dv., ci asa cum considera dumneaei.
Pentru ca nu exista solutii universal valabile si corecte, ci exista o multitudine de idei, solutii, adevaruri, situatii, experiente de viata si atitudini. Iar a dv. pare putin fixista, scuzata-mi fie duritatea. Dar dv. o veti intelege, nu? Ca sustineti ca trebuie sa fim, uneori, duri si directi.
Cred ca doamna Betina cauta raspunsuri, evident nu strict juridice, dar orientate juridic.
Astfel ca ii spun (chiar daca poate ca a inteles deja) ca orice om care nu mai doreste o relatie poate divorta si nimeni si nimic nu mai poate sa-i tina pe cei doi legati.
Chiar daca sotul se opune, nu va putea amana la nesfarsit divortul si nici nu e un gen de dosar care sa dureze foarte mult. Depinde cat mai este atasat sotul de relatie, ce stil de a actiona are, cum gestioneaza situatiile conflictuale. Iar asta nu putem sti noi. Depinde si daca doamna isi ia avocat sau nu si, in caz ca da, care este si modul de a actiona al avocatului respectiv: scurt, dur, la obiect sau lung, fara interes in cate termene au dosarele sale.

Cred ca fiecare are dreptul sa nu expuna toata situatia aici daca nu se simte in stare, iar eu respect faptul ca, desi intr-o alta relatie noua, sunt oameni care inteleg ca divortul este un pas important.
Daca ar fi sa ne gandim la lupi in haine de miei, nu ar trebui sa iesim din casa sa nu care cumva sa ne facem vreun prieten, ca cine stie ce e cu el... Nu ar trebui sa facem copii ca nu se stie ca nu vor ajunge sa ne bata...
In conditii de teama de a ne trai viata, cred ca nu trebuie sa interzicem altora sa o faca si nici sa ne temem de umbra proprie, de deciziile pe care noi insine le luam pentru viata noastra.
Traiasca liberul arbitru!

offf am citit mai multe topic-uri, dar nu am gasit nici un caz similar cu al meu (cu toate ca sunt convinsa ca exista); pe scurt, cam asa sta situatia: suntem casatoriti de aproape 10 ani, si avem un copil de 9 ani si ceva; apartamentul este luat inaintea casatoriei, pe numele meu de domnisoara si pe al tatalui meu; restul bunurilor din casa (inclusiv renovarea acesteia) sunt luate in comun (mai putin mobila, care a fost cumparata tot de ai mei); m-ar interesa in cazul unui divort, cine ce ar putea obtine in urma partajului, daca in acest partaj vor fi incluse si conturile bancare si cum se va face dovada acestora (daca exista); deocamdata cam atat si va multumesc anticipat pentru ajutor si suport :">

carmenco a scris:

offf am citit mai multe topic-uri, dar nu am gasit nici un caz similar cu al meu (cu toate ca sunt convinsa ca exista); pe scurt, cam asa sta situatia: suntem casatoriti de aproape 10 ani, si avem un copil de 9 ani si ceva; apartamentul este luat inaintea casatoriei, pe numele meu de domnisoara si pe al tatalui meu; restul bunurilor din casa (inclusiv renovarea acesteia) sunt luate in comun (mai putin mobila, care a fost cumparata tot de ai mei); m-ar interesa in cazul unui divort, cine ce ar putea obtine in urma partajului, daca in acest partaj vor fi incluse si conturile bancare si cum se va face dovada acestora (daca exista); deocamdata cam atat si va multumesc anticipat pentru ajutor si suport :">

Apartamentul nu intra in discutie, fiind bun propriu. Restul bunurilor se partajeaza. In ceea ce priveste conturile, dovada lor se face cu extrasul de cont.

apartamentul nu va intra in discutie nici cand vom depasi cei 10 ani? :">auzisem ceva ca dupa 10 ani de casnicie, intra in calcul si bunurile anterioare ei...
bunurile actuale vor fi cotate la pretul de atunci sau la pretul actual pe piata? adica Tv luat acum 5 ani costa 10 mil lei vechi, acum doar vreo 5, iar centrala de apartament a costat acum 5 ani vreo 25 mil lei vechi, iar acum e 40-50 (cred)scuze ca va pun atatea intrebari, dar vreau sa stiu in ce ma bag;
Mai am o nelamurire cu conturile: cum as putea eu dovedi ca sotul are deschis vreun cont? daca acesta e pe numele lui, mie nu mi se va da extrasul de cont, nu?