Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
:offtopic: Interventie moderator.
Subiectul acestui topic este drept vizita minor, mentinere relatii personale cu copilul , daca continuati cu mesajele offtopic voi fi nevoit sa le sterg. Nu cred are vreo tangenta ultimele discutii despre mediere cu subiectul topicului.
Va multumesc pentru idee este ceva nou pentru Romania,sincer nu stiam ca exista asa ceva la noi dvs. insa nu vreti sa intelegeti din ceea ce am scris pana acum ca mama ascunde copilul din diverse motive.Nu cred ca ar putea cineva sa o convinga sa procedeze altfel decat legea care si ea este foarte pasiv reprezentata...Singura solutie ar fi legi mai aspre si mai egale ..dar pana acoòo mai avem de lucru e nevoie de multa initiativa,spirit civic calitati ce momentan lipsesc din cultura poporului nostru.Eu raman totusi la convingerea ca solutii exista;de aceea sunt aici sa incerc sa sensibilizez opinia publica sa fac cunoscut celor care lucreaza in bransa ca ceva trebuie schimbat iar dansii sunt cei care o pot face...
Cu medierea si sunt de aceeasi parere cu dvs.Mi-am exprimat parerea ceva mai sus anterior.
Legile sunt in general bune.Problema este cu aplicarea legilor.
Altfel spus, practica ne omoara.
Insa, loc de schimbari exista intotdeauna.Evident ca ma refer la schimbari in bine.:)
Cat de nbune sunt legile, odata ce avem, azi, doua care se contrazic referitor la mediere: art. 3 legea 51 zice ca avocatul poate face activitati de mediere, legea medierii zice ca ai nevoie de autorizare (diferita de statutul de avocat etc.), reguli diferite s.a.m.d.
:-/
Da, bune rau!
Eu inteleg asa: avocatul poate fi mediator in baza legii 51, dar daca nu esti avocat si vrei a fi mediator, respecti legea speciala in acest sens.
Caci eu, ca avocat, am un drept deja castigat de a media, nu mi-l poate lua cineva pentru trecut sau pentru prezent, cat nu s-a abrogat in parte art. 3 legea 51.
Cred ca s-a deviat mult de la subiect, mai bine il inchidem, Elis...
intrebare:am un proces deschis pentru drept vizita copil,as putea deschide in paralel un altul pentru incredintare minor ori trebuie sa astept sa se incheie primul proces ?