Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Copilul a fost incredintat spre crestere si educare mamei.La momentul respectiv ancheta sociala s-a facut la domiciliul mamei paratei.Acum parata nu mai locuieste cu copilul acolo.Conform declaratiei date de mama paratei Autoritatii tutelare nu se vrea a fi cunoscut domiciliul actual .Eu am cerut si la divort copilul spre crestere si ingrijire fara sa cer si drept vizita copil.Dvs. spuneti ca e bine asa altii spun ca ar fi trebuit sa cer de atunci drept vizita.Ca si dvs. am gandit si eu ,mi s-a parut un nonsens sa cer si incredintare si drept vizita insa acum nu am nimic la mana prin care sa pot forta in vreun fel un organ abilitat al statului sa-mi caute copilul.Iar totul dureaza atat de mult iar copilul creste cu sechele psihice si pe nimeni nu pare sa intereseze acest lucru,parca nu ar fi vorba
de viitorul nostru...Ce pacat ca exista atata indiferenta din partea unor oameni care atunci cand nu judeca sunt si ei probabil parinti...
Incerc pe toate caile sa intru in contact cu fiul meu nu conteaza cati bani se cheltuiesc cu procesele...Am inteles ca se poate cere oricand incredintarea /reincredintarea minorului.Nu as cere acest lucru daca as sti ca fiul meu traieste intr-un mediu civilizat dar cum nimeni nu vrea sa-mi faca cunoscut conditiile in care traieste ma simt obligat sa deschid un proces .Stiu ca este foarte greu sa obtin acest lucru atata timp cat mama copilului demonstreaza ca indeplineste conditiile prevazute de lege dar va intreb pe dvs. pe mama copilului cine o pedepseste pentru faptul ca ii refuza copilului dreptul de a avea contact cu tatal lui?Pot deschide in numele copilului un proces pentru respectarea drepturilor copilului meu?
:offtopic: Nu mai redactati mesaje consecutive, cititi Regulamentul in acest sens. Va multumesc pentru intelegere.
Art. 307. Cod penal: Retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul potrivit legii, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul, in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
In acest caz, puteti obtine concursul organelor de Politie pentru a afla unde se afla mama si copilul. Dupa ce o gasiti, puteti sa va retrageti plangerea penala, sau sa va impacati si mama nu va suferi nicio consecinta penala...
Corect.
In plus, puteti cere program de vizitare pe civil daca nu ati avut pana acum, nu vad unde e problema...
Nu inteleg, ce anume demersuri ati facut dv. pana acum, de ce spuneti ca nu puteti face nimic? Ca nu aveti parghii?
Parghii sunt, le-ati folosit?
Detaliati putin etapele parcurse pana acum, va rog. Ca sa ne facem o idee.
"Art.307 C.P. ...in conditiile stabilite de parti sau de catre organul competent." Conditiile stabilite de parti,inteleg intre mine si mama copilului;tocmai de asta nu am cerut drept vizita copil,am crezut ca prin buna intelegere se poate obtine mai mult decat cateva ore in weekend...m-am inselat insa inca odata in privinta mamei copilului. Organul competent inteleg o instanata judecatoreasca asta este inca pe rol,un proces pentru drept vizita copil care dureaza din februarie 2008 si cine stie cat va mai dura...
Referitor la parghii,m-am adresat Autoritatii tutelare ,Asociatiei Nationale pentru drepturile copilului si politiei ,toti mi-au raspuns ca pana nu exista o hotarare judecatoreasca nu pot face nimic.documente in acest sens sunt depuse la dosar.Pentru detalii puteti citi la pagina 1 este pe scurt descrisa toata povestea...Problema cea mare este ca timpul trece iar copilul creste fara a avea parte si de dragostea tatalui din indiferenta unor "oameni" daca pot fi numiti astfel cei care ar trebui sa se sesizeze in acest caz.