Buna dimineata,
urmaresc de mult timp comentariile de pe forum iar acum indraznesc sa ma adresez si eu cu o problema care se
pare ca nu se vrea rezolvata...
In luna octombrie 2004, din motive personale am decis sa divortez de sotie.In luna ianuarie 2005 Judecatoria hotaraste incredintarea minorului(la acea data in varsta de 1 an si 6 luni) catre mama spre crestere si educare.
Nefiind de acord cu hotararea judecatoreasca(cerusem eu copilul spre crestere si ingrijire) am decis sa fac recurs la Tribunal.Dupa lungi amanari datorate necunoasterii domiciliului fostei sotii(initial locuise 2-3 luni la mama ei dupa care a disparut pur si simplu cu fiul nostru) si citarii acesteia intr-un final printr-un ziar de circulatie nationala, Tibunalul hotaraste in luna martie 2006 sa-mi incredinteze copilul spre crestere si educare.
Hotararea este redactata (din cauza volumului de munca foarte mare) abia in luna iunie 2006 in termenul legal de 30 de zile fiind atacata cu apel de catre fosta sotie.
Dupa alte cateva amanari , in luna martie 2007 Curtea de apel incredinteaza minorul spre crestere si educare fostei sotii , definitiv si irevocabil.
In perioada ianuarie 2005-noiembrie 2006 am fost pus in imposibilitate de a mentine relatii personale cu copilul meu deoarece fosta sotie nu era de gasit iar mama dansei refuza categoric sa-mi dea in vreun fel relatii despre copil ori unde s-ar afla acesta.(sau poate nici ea nu stia...)
In procesul de divort nu am cerut drept de vizita copil deoarece mi se parea a fi un nonsens fiindca in cererea de divort am cerut si dreptul de a primi copilul spre crestere si ingrijire.
Abia in luna noiembrie 2006 in urma medierilor facute de Autoritatea tutelara am reusit sa-mi vad copilul la sediul Primariei.Pana in luna iunie a anului trecutmi-a fost permis regulat sa-mi vizitez fiul la domiciliul inchiriat de fosta sotie , dupa care dintr-o data fosta sotie dispare din nou.
In perioada august 2007-ianuarie 2008 am cerut sprijinul Politiei , Autoritatii tutelare , Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului pentru a intra din nou in contact cu fiul meu dar raspunsurile au fost similare: nu pot interveni,trebuie sa deschid un proces pentru drept vizita copil.
In luna februarie 2008 am deschis o astfel de actiune la Judecatoria din raza de domiciliu a fostei sotii.
In 26 februarie 2008 , la primul termen s-a amanat pentru neprezentare parata, s-a ordonat ancheta sociala.
La termenul urmator din 1 aprilie 2008 au amanat di nou din cauza neprezentarii paratei si lipsei raportului Autoritatii tutelare din raza de domiciliu a paratei. Am depus la dosar doua documente, de la Politie si Autoritatea tutelara care mentionau ca s-au deplasat la domiciliul ultim cunoscut unde locuieste mama fostei sotii si ca li s-ar fi comunicat precum ca ea nu cunoaste actualul domiciliu al fiicei dar ca mentine legatura telefonic iar ca fiica ei ar fi transmis ca nu doreste sa se afle unde locuieste in prezent.
La termenul din 6 mai 2008 judecatorul a amanat ca de obicei cauza(din motive!?!). Mi-a recomandat insa "parinteste" sa-mi angajez un avocat deoarece citez : "este un caz mai complicat si ar fi mai bine sa-mi angajez un avocat sa ma lumineze".
Va intreb pe dumneavoastra pe aceasta cale este intradevar un caz atat de complicat faptul ca un tata isi cere un drept natural , acela de a ramane in contact cu copilul lui ?
De ce un tata are dreptul sa-si vada copilul abia dupa ce o instanta judecatoreasca hotaraste acest lucru? pe de alta parte stiu ca am obligatia de a veghea la buna crestere si educare a lui !
De cate amanari credeti ca mai pot avea parte pana se va judeca aceasta cauza ?
Va rog din suflet parinti si fosti copii "luminati" drumul unui tata catre copilul lui...
Ne-ati cam jignit... nu stiu cat de simplu sau nu vi s-a parut, de regula un program de vizitare e simplu, asta nu inseamna ca mereu e asa...
Astfel, dupa ce spuneti ca nu schimba nimic prezenta unui avocat, ma intreb: de ce mai ceret opinii de la noi? Ca poate nu ati fost atent, insa tot avocati suntem, unii juristi... tot pe-acolo!
Consider ca abordarile dv. sunt brutale si neclare pe alocuri, asta nu ajuta in instanta! Nu stiu cum ati redactat documentele, nu stiu din ce act reiese ca ea nu voia sa comunice unde se afla, cine a depus acel act... dar stiu ca e nevoie de o anumita abordare a procedurii civile si nu ne putem judeca numai pe legile materiale si pe drepturile ce reies de acolo!
NU inteleg o chestie:
Daca scrieti ca trimiteti pensie de intretinere, unde trimiteti banii?
Adica banii stie sa-i ridice, dar dumneavoastra nu stiti de unde anuma ii ridica.
Daca nu mai trimiteti bani, ce se intampla? Apare brusc?
Cu tot respectul imi cer scuze daca am jignit pe cineva...Nu este in intentia mea , eu cum spuneti si dvs. sunt aici ca sa cer un ajutor de la niste profesionisti insa cateodata mi se pare ca lucrurile in loc sa fie simple si clare ca legile ,se complica si eu nu reusesc sa pricep cui ii este de folos acest lucru...La sesizarea mea Autoritatea tutelara impreuna cu organele de politie au fost la ultimul domiciliu cunoscut al paratei(locuinta mamei ei),au redactat un proces verbal(in acesta mama paratei declara ca fiica ei nu doreste sa se afle domiciliul actual si ca ea si copilul sunt bine si sa nu-mi fac probleme).,acesta se afla depus la dosar in procesul pentru drept vizita copil.
Alocatia se vireaza intr-un cont al paratei lunar.Nu intentionez in nici un caz sa nu-i mai trimit,ma va acuza probabil de abandon va incerca sa ma scoata din drepturi parintesti,cred ca voi deschide un alt proces pentru reincredintare minor de asta data cu un avocat pentru ca doar asa cred ca va iesi la lumina...
Daca nu platiti pensia de intretinere cu rea-credinta, poate face plangere penala, insa, in cazul in care apare sa faca plangerea, in momentul in care platiti si pensia restanta, inceteaza procesul penal.
Rea-credinta ori buna -credinta, cine stabileste nuanta ?In situatia mea cu buna credinta as renunta sa mai platesc in ideea ca va apare...Frica imi este ca va fi interpretata ca rea-credinta si voi pierde si mai mult...#-o